Întrebare
Cum ar trebui un creștin să privească intelectul?
Răspuns
Biblia spune că Dumnezeu este o Ființă cu intelect (Romani 11:34) și că El a creat un univers bine ordonat, în care adevărul poate fi cunoscut și regulile logice aplicate. Dumnezeu este Creatorul intelectului uman, dându-ne capacitatea de a înțelege, de a gândi, de a raționa și de a ne aminti. În Isaia 1:18, Dumnezeu ne invită să „raționăm împreună” cu El (traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea ESV) – Creatorul și creatura angajați într-o discuție rațională despre păcat și iertare.
Când ne gândim la intelectul uman, trebuie să evităm două extreme: raționalismul și antiintelectualismul. Raționalismul, în sensul acestui articol, este promovarea rațiunii ca autoritate supremă și ca răspuns la toate problemele vieții. Raționalistul crede că, având suficient timp, poate întotdeauna „să-și dea seama” singur – că intelectul uman poate depăși orice problemă. Mintea omului este capabilă să înțeleagă toată realitatea, să rezolve orice problemă și să producă tot ceea ce avem nevoie. Filozoful Immanuel Kant a lăudat puterea intelectului uman în Critica rațiunii pure: „Toată cunoașterea noastră începe cu simțurile, continuă cu înțelegerea și se termină cu rațiunea. Nu există nimic mai înalt decât rațiunea.”
Antiintelectualismul, în sensul acestui articol, este respingerea rațiunii ca remediu pentru ceea ce afectează lumea. Antiintelectualistul minimalizează preocupările academice și promovează în schimb sentimentele, intuiția și acțiunea spontană ca fiind mult mai utile în abordarea realității și în rezolvarea problemelor. Poetul William Wordsworth a reacționat împotriva raționalismului, promovând o viziune mai sentimentală și antiintelectuală asupra vieții în poemul său „The Tables Turned” (Răsturnarea situației): „Ajunge cu știința și arta; / Închideți acele foi sterile; / Ieșiți și aduceți cu voi o inimă / Care privește și primește.” Porunca lui Wordsworth de a „ieși” este o invitație de a părăsi studiul și de a ieși în aer liber, gata să învățați, instinctiv, din natură.
Atât raționalismul, cât și antiintelectualismul sunt greșite. Încrederea raționalismului în rațiunea umană ca sursă a adevărului (sau cel puțin ca singura modalitate de a descoperi adevărul) omite necesitatea revelației divine – ce se întâmplă atunci când Cuvântul lui Dumnezeu nu „are sens”? Iar opoziția antiintelectualismului față de rațiune exclude orice înțelegere a adevărului obiectiv – mirosirea trandafirilor ar trebui să ne determine să-L lăudăm pe Creatorul trandafirului, dar actul de a mirosi trandafirii nu ne poate conduce niciodată la o revelație completă a lui Dumnezeu.
Biblia ne învață că intelectul uman este limitat. „Niciun om nu a conceput” lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc (1 Corinteni 2:9, traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea NIV). Chiar și cele mai mari intelecte din lume nu au fost niciodată capabile să înțeleagă amploarea planului lui Dumnezeu pentru cei mântuiți.
Intelectul uman este incapabil să înțeleagă înțelepciunea lui Dumnezeu. Ceea ce noi considerăm în mod natural „nebunie” – un Mântuitor care moare pe cruce – Dumnezeu numește „puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:24). Bazându-ne exclusiv pe propria noastră capacitate de a raționa, nu am ajunge niciodată la adevărul Evangheliei. „Căci este scris: «Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți.»” (1 Corinteni 1:19) Trebuie să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe intelectul nostru, pentru a ne conduce la adevăr (Romani 10:17). Rezultatul revelației Evangheliei de către Dumnezeu este că nimeni nu se poate lăuda cu propria înțelepciune (versetul 31).
Fiecare parte din noi, inclusiv intelectul, a fost afectată de căderea omenirii în păcat. Intelectul persoanei neregenerate a fost întunecat, din punct de vedere spiritual. Cei nemântuiți umblă „în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor” (Efeseni 4:17-18). Chiar și cele mai strălucite minți din lume, în afara lui Hristos, nu au o înțelegere reală a adevărurilor lui Dumnezeu (vezi și 1 Corinteni 2:14).
Intelectul persoanei neregenerate este ostil lui Dumnezeu. Dorința naturală a omului este să nu asculte de Dumnezeu, și este logic să facă acest lucru. Este ușor pentru omul nemântuit să găsească o justificare mentală pentru propriul său păcat. „Gândirea firii pământești este dușmănie față de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.” (Romani 8:7, NTR)
Intelectul persoanei neregenerate este, de asemenea, o sursă de mândrie. „Cunoștința îngâmfă.” (1 Corinteni 8:1) Natura umană fiind ceea ce este, adesea ne mândrim cu cunoștințele și realizările noastre academice. Adevărul este că tindem să cultivăm sentimentul că suntem mai deștepți decât ceilalți.
Evident, intelectul nostru are nevoie de mântuire. Lăsați în voia noastră – și a minții noastre limitate, întunecate, rebele și mândre – nu am ajunge niciodată la adevărul lui Dumnezeu.
Slavă Domnului că, atunci când mântuiește o persoană, El o răscumpără în întregime – trup, suflet și minte. Persoana regenerată este o „creație nouă” (2 Corinteni 5:17, NTLR) și i s-a dat „gândul lui Hristos” prin Duhul (1 Corinteni 2:16).
Persoana mântuită poate fi transformată prin înnoirea minții sale (Romani 12:2). Ea poate discerne între „înțelepciunea veacului acestuia”, care este trecătoare, și „o înțelepciune printre cei desăvârșiți” (1 Corinteni 2:6, NTR). Este dedicată studiului Cuvântului (2 Timotei 2:15). Se angajează să-L iubească pe Domnul cu toată mintea ei, împlinind astfel cea mai mare poruncă dintre toate (Marcu 12:30).
Viziunea biblică asupra intelectului este că mintea este un dar minunat de la Dumnezeu, dar a fost afectată de păcat. Pe măsură ce primim iertarea lui Dumnezeu prin Hristos, înțelegerea noastră poate fi curățită, transformată și smerită, și vom avea o nouă perspectivă asupra noastră și asupra planului măreț al lui Dumnezeu.
English
Cum ar trebui un creștin să privească intelectul?
