Întrebare
Ce este hedonismul creștin?
Răspuns
Termenul „hedonism creștin” poate părea la prima vedere un oximoron. La urma urmei, dacă „hedonismul” înseamnă căutarea plăcerii, cum poate fi acesta creștin? Dar, așa cum subliniază John Piper, plăcerea în sine nu este împotriva lui Dumnezeu. Într-un anumit sens, plăcerea este un indicator al importanței pe care o acordăm lucrurilor pe care le prețuim. Piper a inventat termenul de hedonism creștin ca o modalitate provocatoare de a exprima un adevăr etern: Dumnezeu nu este glorificat în noi așa cum ar trebui să fie atunci când El nu este cea mai mare bucurie a noastră. Sau, pentru a o spune în mod pozitiv, în cuvintele lui Piper: „Dumnezeu este cel mai glorificat în noi atunci când suntem cei mai satisfăcuți în El.”
La baza adevărului hedonismului creștin se află ideea că Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi cu o dorință înnăscută de a căuta fericirea. Problema nu este căutarea plăcerii; problema este căutarea plăcerii în afara lui Dumnezeu. În Biblie, Dumnezeu nu-i condamnă pe oameni pentru căutarea fericirii, ci pentru căutarea ei în moduri care Îl ignoră, Îl neglijează sau se răzvrătesc împotriva Lui (Ieremia 2:13).
Cu toate acestea, hedonismul creștin ne învață nu numai că Dumnezeu Însuși este comoara cea mai de dorit, care satisface sufletul, ci și că bucuria noastră în El, satisfacția în El, este esențială pentru a-L slăvi așa cum merită. Dumnezeu nu este glorificat la fel de mult prin simpla datorie, cât prin bucurie. Pentru a ne împlini chemarea de a-L glorifica pe Dumnezeu (1 Corinteni 10:31; Coloseni 3:17; Isaia 43:6-7), trebuie să-L prețuim pentru ceea ce este: comoara supremă.
Noi glorificăm sau onorăm lucrul sau persoana care ne bucură. Cu cât ne bucurăm mai mult de ceva, cu atât mai mult arătăm că este valoros. Când cineva îi spune unui prieten: „Îmi place să fiu cu tine”, este o afirmație care exprimă atât plăcere, cât și valoare. Dacă un soț îi dăruiește soției sale trandafiri și ea îl întreabă de ce, ea nu se va simți foarte onorată dacă el îi răspunde: „Este datoria mea.” Dar ea se va simți apreciată și onorată când el îi va răspunde: „Nimic nu mă face mai fericit decât tu.”
Scriptura ne poruncește să ne bucurăm de Dumnezeu: „Domnul să-ți fie desfătarea.” (Psalmul 37:4) Biblia vorbește în repetate rânduri despre răsplata ascultării (Luca 12:33; Evrei 11:6), câștigul mare (Filipeni 3:8; 1 Timotei 6:6) și bucuria (Ioan 15:11; Neemia 8:10).
În Evrei 11, se spune că Moise a refuzat „ plăcerile de o clipă ale păcatului”, alegând în schimb „ocara lui Hristos” (versetele 24-26). De ce? „Avea ochii pironiți spre răsplătire.” (versetul 26) Moise a fost, așadar, un adevărat hedonist creștin. El a căutat răsplata veșnică, pe care numai Dumnezeu o poate da, disprețuind plăcerile false și trecătoare ale acestei lumi. Făcând astfel, Moise a atins fericirea cea mai deplină – în Dumnezeu. Și Dumnezeu a fost glorificat.
Rezumatul lui Piper despre hedonismul creștin, „Dumnezeu este cel mai glorificat în noi când suntem cei mai satisfăcuți în El”, înțeles corect, este biblic, iar hedonismul creștin, așa cum îl prezintă John Piper, are multe de lăudat. Totuși, există și avertismente, începând cu faptul că hedonismul creștin nu este un termen biblic, fapt pe care Piper îl recunoaște fără ezitare. Biblia subliniază credința ca fiind ceea ce Îl mulțumește și Îl glorifică pe Dumnezeu, nu găsirea plăcerii sau a satisfacției în El (Evrei 11:6). „Găsirea satisfacției” nu poate înlocui „exercitarea credinței”.
Există și alte considerente care ar trebui să facă parte dintr-o evaluare a hedonismului creștin. Rugăciunea lui Pavel, „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde!” (Romani 15:13), ne învață că „bucuria și pacea” provin din credința („încrederea”) în Domnul. Din nou, credința este baza relației noastre cu Dumnezeu și a binecuvântărilor pe care El le dă; „satisfacția” (umplerea cu bucurie și pace) este rezultatul credinței. De asemenea, mantra hedonismului creștin, „Dumnezeu este cel mai glorificat în noi când suntem cei mai satisfăcuți în El”, trebuie cumva reconciliată cu pasaje precum Galateni 2:20: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Şi viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” Tema credinței este prezentă și aici, împreună cu moartea față de sine, dar nu se vorbește prea mult despre căutarea satisfacției personale în Dumnezeu. Cum este în cazul oricărei învățături, interpretări sau sisteme filozofice, ar trebui să comparăm cu atenție ceea ce spune John Piper cu Cuvântul lui Dumnezeu însuși.
English
Ce este hedonismul creștin?
