Întrebare
Cum ar trebui să se raporteze creștinii la Disney?
Răspuns
Când Walt Disney a înființat o mică companie în spatele unui birou din Los Angeles în 1923, nimeni nu a prevăzut fenomenul care urma să cucerească lumea. De atunci, Walt Disney Company, împreună cu filialele sale, precum Walt Disney Animated Films, Pixar și Walt Disney Studios Home Entertainment, a produs peste 500 de proiecte pentru ecran, precum și mii de cărți, jucării și suveniruri din filme. Parcurile tematice Disneyland, Disney World și Epcot Center din întreaga lume atrag milioane de vizitatori în fiecare an, plasând Disney pe locul 5 în lista Forbes a celor mai profitabile companii. Având în vedere că cea mai mare parte a succesului său provine din atractivitatea pentru copii, Disney a fost considerat mult timp o sursă sigură și sănătoasă de divertisment. Dar mai este acest lucru valabil? Cum ar trebui creștinii să privească producțiile Disney?
De la producerea primului său film de animație de lung metraj în 1937, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici, numele Disney a fost o sursă de încredere pentru produse de înaltă calitate combinate cu valori familiale. Deși se adresează pieței copiilor, clasicele Disney au captivat publicul de toate vârstele. Filme de animație precum Pinocchio (1940) au oferit excelență artistică, în timp ce au portretizat valori morale pozitive, precum onestitatea, responsabilitatea și înțelepciunea în alegerea prietenilor. Mulți oameni care au crescut cu desenele animate și filmele Disney continuă să iubească tot ceea ce ține de Disney și la vârsta adultă. Cu toate acestea, loialitatea față de un produs tinde să ne facă orbi la schimbările subtile și, la fel ca majoritatea întreprinderilor din secolul al XXI-lea, Disney a început să urmeze spirala morală descendentă care reflectă cultura noastră din ce în ce mai imorală.
În ultimele două decenii, liderii creștini și apărătorii valorilor familiale au tras semnale de alarmă din ce în ce mai puternice cu privire la direcția Disney. Ei menționează, printre altele, îndepărtarea subtilă de viziunea iudeo-creștină asupra lumii pe care majoritatea părinților doresc să o insufle copiilor lor. De la probleme aparent minore, cum ar fi tema recurentă că o fată frumoasă are nevoie de un Făt-Frumos pentru a-i rezolva toate problemele (Cenușăreasa, Frumoasa și Bestia), până la includerea mai evidentă a personajelor gay (Andi Mack de pe Disney Channel), încercările Disney de a reflecta cultura noastră în schimbare pot, de fapt, să o influențeze.
Alte aspecte îngrijorătoare legate de tot ceea ce ține de Disney includ următoarele:
1. Crearea unei „culturi a prințeselor”. În 2000, Disney a introdus marca Princess de păpuși, jucării și accesorii, care reprezintă eroine fictive din filmele Disney. Rezultatul este ceea ce Washington Post numește „cultura prințeselor”. Au fost efectuate mai multe studii pentru a determina efectele acestei culturi a prințeselor asupra copiilor. În mod surprinzător, majoritatea studiilor au indicat că băieții mici au fost influențați pozitiv de această temă și au tendința de a-și considera masculinitatea ca un mijloc de a proteja și salva domnișoarele în pericol. Rezultatele culturii prințeselor asupra fetelor mici nu au fost atât de pozitive. Așa cum era de așteptat, ideea că fiecare fetiță este o „prințesă” a întărit stereotipurile negative despre femei. Prințesele Disney sunt întotdeauna frumoase și, de obicei, au nevoie să fie salvate de un bărbat. Disney a încercat să contracareze acest model prin crearea unor personaje precum Elsa, Anna, Merida și Rapunzel, dar cultura prințeselor poate contribui la sentimentul de îndreptățire (și la o imagine de sine scăzută) caracteristic unei întregi generații de tinere. Majoritatea fetelor cresc și descoperă că lumea adulților nu le tratează ca pe niște prințese.
2. Sprijin deschis pentru agenda LBGTQ. Încă de la începutul anilor '90, Disney a sprijinit în mod deschis problemele homosexualilor. În 1991, Disney World a găzduit prima paradă a mândriei gay, iar în 1995 le-a oferit directorilor gay beneficii de sănătate pentru partenerii lor – o ofertă care nu s-a extins și la cuplurile heterosexuale care locuiau împreună. Deși există dezbateri cu privire la faptul că anumite personaje fictive Disney reprezintă încercări de normalizare a stilului de viață homosexual sau androgin, cert este că Disney Channel a început să introducă personaje „gay”, cum ar fi „coming out”-ul lui Cyrus în sezonul 2 al serialului Andi Mack. Criticii susțin că, deși lumea reală conține astfel de perversiuni, nu există niciun motiv să le includem în emisiuni destinate copiilor.
3. Portretizarea favorabilă a practicilor religioase necreștine. Pocahontas (1995) este, fără îndoială, unul dintre cele mai flagrante filme din această categorie, prin promovarea credințelor New Age și a religiei native americane. Dar și alte filme Disney conțin omagii aduse păgânismului (Fantasia, 1940) și șamanismului (Regele Leu, 1994). Susținătorii Disney susțin că includerea oricăruia dintre aceste elemente nu anulează multitudinea de valori pozitive și modele de urmat pe care Disney le oferă. Ei subliniază că copiii sunt expuși la mult mai multe lucruri în zilele noastre decât erau copiii de acum 50 de ani, iar temele discutabile ale Walt Disney Company și sprijinul acordat problemelor LGBTQ nu-i afectează pe copiii de astăzi în aceeași măsură în care i-ar fi afectat pe copiii de odinioară. Alții susțin că părinții nu sunt obligați să le permită copiilor să vizioneze o producție Disney pe care o consideră nepotrivită, așa că nu există niciun motiv să interzică Disney în totalitate.
Decizia finală a creștinilor cu privire la zonele gri, cum ar fi vizionarea filmelor Disney, trebuie să fie o chestiune de conștiință (Romani 14:5). Părinții se confruntă cu o gamă amețitoare de alegeri în creșterea copiilor, de la opțiuni școlare la restricții alimentare. Alegerea divertismentului este doar una dintre ele. Pericolul apare atunci când părinții încredințează orbește dezvoltarea morală și spirituală a copiilor lor oricărei influențe externe, fără a investiga temeinic impactul potențial. Filmele, televiziunea, jucăriile și jocurile video sunt acum o parte importantă a copilăriei, iar părinții înțelepți nu trebuie să presupună niciodată orbește că produsele sunt inofensive doar pentru că poartă un anumit nume de marcă. A avea încredere în numele Disney fără a investiga produsul specific este, în cel mai bun caz, naivitate și, în cel mai rău caz, un lucru periculos din punct de vedere spiritual.
Părinții înțelepți mențin un dialog continuu cu copiii lor despre ceea ce văd și aud. Ei își educă copiii în adevăr încă de la cele mai mici vârste, fără a delega niciodată instruirea morală televiziunii sau ecranului de cinema și fără a presupune niciodată că aceste influențe sunt neglijabile. Compania Walt Disney nu este mai bună sau mai rea decât orice altă companie lumească, cu scop lucrativ, și nu ar trebui tratată ca atare. Dacă părinții creștini nu pot, cu bună conștiință, să susțină Disney sub nicio formă, trebuie să fie sinceri și onești cu copiii lor în privința motivelor. Dar trebuie să fie și consecvenți cu aceste motive, altfel copiii vor simți ipocrizia și toate eforturile se pot întoarce împotriva lor.
Având la dispoziție site-uri web cu recenzii de filme pentru părinți, niciun părinte nu trebuie să fie luat prin surprindere de ceea ce vor vedea copiii dacă li se permite să vizioneze un film Disney. Secolul al XXI-lea nu este un moment pentru lene sau naivitate din partea părinților. Satan dezlănțuie nebunia, înșelăciunea și perversiunea în lumea noastră ca niciodată până acum, iar creștinii sunt nebuni să pretindă că această lume este prietena noastră și că împărtășește valorile noastre (vezi Iacov 4:4).
Cea mai bună protecție pentru dezvoltarea busolei morale a copiilor noștri este să-i cufundăm în Cuvântul lui Dumnezeu încă din leagăn. Părinții îi pot învăța pe copii să recunoască greșelile și să le semnaleze. Ei pot memora și pot medita împreună la Filipeni 4:8, care spune: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” Părinții trebuie să le explice copiilor ce înseamnă acest lucru și să le permită să îi observe aplicând acest lucru în propriile alegeri. Când se uită împreună la un program Disney și apare ceva discutabil, părinții înțelepți pot folosi acest moment ca pe o ocazie de învățare. Pot opri programul (dacă este posibil) și pot discuta despre ceea ce au văzut sau pot discuta mai târziu, comparând valorile Disney cu adevărul Bibliei. Copiilor le place să descopere contradicții și se simt încrezători când identifică singuri mai multe greșeli.
Creștinii ar trebui să privească produsele Disney așa cum privim noi toate celelalte lucruri pe care le oferă această lume. Putem beneficia de unele aspecte ale acestora, dar refuzăm să fim seduși de ele. Părinții creștini trebuie să fie atenți să nu le sugereze copiilor mici că, dacă Disney spune sau face ceva, atunci trebuie să fie în regulă. Disney se dovedește a fi nedemn de încredere ca susținător al valorilor biblice, iar părinții înțelepți vor recunoaște acest lucru și vor reacționa în consecință.
English
Cum ar trebui să se raporteze creștinii la Disney?
