Întrebare
Ce este israelismul britanic și este el biblic?
Răspuns
Israelismul britanic, cunoscut și sub numele de anglo-israelism, este credința conform căreia "cele zece seminții pierdute" ale lui Israel au migrat în Europa și apoi în Anglia, devenind strămoșii principali ai poporului britanic și, prin urmare, ai Statelor Unite. Israelismul britanic a fost popularizat de Biserica Mondială a lui Dumnezeu și de Herbert Armstrong, dar și alte grupuri au susținut această doctrină.
Este israelismul britanic adevărat și biblic? Pentru a determina acest lucru, trebuie să examinăm cele două afirmații principale: (1) cele zece seminții au fost pierdute și (2) cele zece seminții au migrat în Anglia.
(1) 2 Împărați 17:18 afirmă că Israel a fost deportat în Asiria în 722 î.Hr. După acest moment, menționarea celor zece seminții nordice (Israel) este rară în Scriptură. Cu toate acestea, alte versete (și consemnări istorice) indică faptul că unii dintre oamenii celor zece seminții din nord au rămas în țară. 2 Cronici 35:18 menționează că Israel a sărbătorit Paștele cu Iuda la aproximativ 90 de ani după deportarea asiriană. Este probabil că mulți oameni din cele zece seminții din nord au fugit în Iuda pentru a scăpa de asirieni, și chiar mai mulți au fugit în siguranță în Iuda după ce asirienii au devastat Israelul. 2 Cronici 15:9 menționează că oameni din Efraim, Manase și Simeon s-au stabilit în Iuda cu mult înainte de invazia asiriană. În Noul Testament, se spune că prorocița Ana provine din seminția lui Așer (Luca 2:36), una dintre cele zece seminții pierdute. Deci, da, mulți oameni din cele zece seminții nordice au fost deportați în Asiria, pentru a nu mai fi menționați niciodată. În același timp, există suficiente dovezi în Scriptură pentru a dovedi că cele zece seminții nu au fost pierdute, ci mai degrabă reunite cu Iuda în sud. Este probabil că, atunci când Iuda a fost deportat de babilonieni, poporul i-ar fi căutat pe israeliți în Asiria (foarte aproape de Babilon) și s-ar fi alăturat lor. În revenirile în Israel consemnate în Ezra și Neemia, Scriptura nu îi limitează nicăieri pe cei întorși ca fiind în întregime din seminția lui Iuda.
(2) Este posibil ca unii dintre israeliții deportați să fi emigrat în Europa, chiar în Anglia? Da. Este probabil? Nu. O călătorie din Asiria în Anglia ar fi fost extrem de dificilă în Antichitate, mai ales pentru un număr mare de oameni. Din punct de vedere geografic, israelismul afgan și chiar israelismul japonez au mai multe șanse de adevăr. Mai mult, de ce le-ar fi permis Asiria, sau mai târziu Babilonul, sau mai târziu Persia, israeliților să migreze în afara teritoriilor lor? Mai mult, dacă israeliții ar fi avut capacitatea de a migra, de ce ar fi călătorit spre Europa/Anglia în loc să se întoarcă în patria lor ancestrală? Așadar, deși este posibil ca unii israeliți să fi migrat în Europa/Anglia, este foarte puțin probabil ca acest lucru să se fi întâmplat într-o măsură semnificativă.
Scopul principal din spatele israelismului britanic este de a susține că Anglia și Statele Unite au moștenit promisiunile legământului pe care Dumnezeu le-a făcut Israelului. Deși Anglia și Statele Unite au fost binecuvântate de Dumnezeu în multe feluri, acest lucru nu se datorează faptului că promisiunile lui Dumnezeu față de Israel au fost transferate acestor două națiuni. Legămintele lui Dumnezeu cu Israel au implicat întotdeauna pământul specific al Israelului. Descendenții lui Avraam vor moșteni pământul. Binecuvântările lui Dumnezeu pentru Israel au fost întotdeauna în legătură cu pământul specific care a fost promis. Prin urmare, aceste promisiuni nu se pot aplica Angliei sau Statelor Unite, deoarece aceste două națiuni nu posedă pământul promis. Mai mult, deși un număr semnificativ de americani au moștenire engleză, există mult mai mulți imigranți americani din alte națiuni la un loc decât din Anglia.
Israelismul britanic (și alte forme de israelism) ar trebui să fie respins, deoarece nu are o bază biblică sau istorică solidă.
English
Ce este israelismul britanic și este el biblic?
