Întrebare
Sunt creștinii vinovați de intoleranță? Sunt creștinii bigoți/habotnici?
Răspuns
Atitudini precum intoleranța, prejudecățile și ura față de alte persoane sunt frecvent menționate în definițiile de dicționar ale bigotismului. Aceste atitudini sunt adesea exprimate prin infracțiuni precum rasismul, discriminarea și calomnia. Criticii creștinismului îi acuză uneori pe creștini că au astfel de atitudini depreciative. Cu toate acestea, Evanghelia lui Isus Hristos demonstrează că, deși creștinii individuali pot să nu respecte standardele morale pe care le susțin, creștinismul în sine nu este bigot. Evanghelia subliniază egalitatea tuturor oamenilor în ceea ce privește păcatul și mântuirea și valoarea umană de bază.
Evanghelia pe care Isus a proclamat-o și pe care a dat-o urmașilor Săi, însărcinându-i să o comunice lumii, se bazează pe faptul că toți oamenii se nasc păcătoși, indiferent de rasă, sex, poziție socială, trecut religios sau familial, sau virtute morală (Romani 3:23; 1 Ioan 1:8). Învățătura Bibliei despre păcătoșenia tuturor oamenilor implică faptul că nicio clasă de oameni nu este în mod inerent superioară alteia.
În timp ce vestea proastă este că toți oamenii sunt vinovați de păcat, vestea bună a Evangheliei este că moartea lui Isus pe cruce a plătit pedeapsa pentru păcatul tuturor, indiferent de rasă, sex, statut social sau orice alt semn de identitate. Isus Și-a jertfit viața pentru că El "a iubit lumea" (Ioan 3:16), iar invitația de a accepta jertfa Sa se extinde la "toate neamurile" (Matei 28:19-20). Invitația incluzivă a Evangheliei și modul nediscriminatoriu în care Isus i-a instruit pe creștini să o prezinte demontează acuzațiile potrivit cărora credința creștină are prejudecăți.
Isus le-a reamintit oamenilor din vremea Sa: "Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile" (Marcu 11:17; cf. Isaia 56:7). Petru s-a luptat uneori cu un tip de bigotism (a se vedea Galateni 2:11-14), dar făcând acest lucru, el "nu [umbla] drept după adevărul Evangheliei" (Galateni 2:14). Petru însuși a învățat că "Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El" (Fapte 10:34-35).
Natura nemărginită a Evangheliei se vede în componența diversă a oamenilor din Noul Testament care au îmbrățișat-o și au decis să-L urmeze pe Isus. De exemplu, oameni din multe medii religioase și etnice diferite au crezut Evanghelia. Pavel era evreu, iar Corneliu era dintre neamuri (Fapte 9:1-9; 10:1-6). Oameni din diferite țări au îmbrățișat Evanghelia, inclusiv un oficial din Etiopia (Fapte 8:26-40) și un guvernator din Cipru (Fapte 13:6-12). Mai mult, o congregație foarte diversă a făcut parte din începutul Bisericii. Adunarea multietnică de la Cincizecime provenea de pe trei continente: parții din Asia, libienii din Africa și cretanii din Europa (Fapte 2:9-11).
Combaterea în continuare a acuzațiilor de bigotism creștin este dată de faptul că Biblia menționează oameni din diferite clase sociale și niveluri de educație care au crezut Evanghelia, de la cerșetori orbi (Marcu 10:46-52) la bogatul Iosif din Arimateea (Matei 27:57). De asemenea, au fost salvați oameni cu profesii diferite, de la pescari umili precum Petru (Matei 4:18-22) la magistrați proeminenți precum Nicodim (Ioan 3:1-21; 19:39-42). Oameni cu diferite experiențe relaționale au îmbrățișat, de asemenea, Evanghelia, precum cei care au avut mai mulți soți (Ioan 4:1-42), cei vinovați de adulter (Ioan 8:1-11) și cei care au experimentat atracție față de același sex (1 Corinteni 6:9-11).
În ciuda acestor fapte, criticii îi descriu uneori pe adepții lui Isus drept fanatici pasionați care urăsc și se tem de oamenii diferiți de ei. Acest stereotip, comun în cultura seculară, este fals. Este adesea construit pe baza unor anecdote selecționate, precum cele provenite de la Biserica Baptistă Westboro. Catalogarea tuturor creștinilor în acest mod expune ignoranța celor care își bat joc de ei, deoarece majoritatea credincioșilor consideră că un astfel de comportament este respingător și nu îl reprezintă corect pe Isus și mesajul Evangheliei.
Atunci când criticii îi acuză pe toți creștinii de intoleranță pe baza exemplului nefericit al unor persoane sau grupuri izolate, ei comit o eroare de raționament numită eroare de compoziție. Această eroare implică atribuirea incorectă a caracteristicilor câtorva celor mulți. De exemplu, Biserica Baptistă Westboro are mai puțin de 70 de membri, în timp ce creștinismul istoric este format din 2,4 miliarde de oameni din întreaga lume. Mai mult, Alianța Baptistă Mondială, care numără 51 de milioane de membri, și Convenția Baptistă de Sud, care numără 13 milioane de membri, cel mai mare grup protestant din Statele Unite, au condamnat tacticile Bisericii Baptiste Westboro.
Din păcate, unii creștini s-au făcut vinovați uneori de intoleranță, pătând adevărul că Dumnezeu i-a făcut pe toți oamenii după chipul Său (Geneza 1:26-28). Urmașii lui Isus care se fac vinovați de astfel de păcate ar trebui să le mărturisească, să-I ceară iertare lui Dumnezeu și să înceteze orice comportament părtinitor, ca dovadă a pocăinței autentice.
Deși unii creștini pot fi vinovați uneori de intoleranță, creștinismul nu este intolerant. Mai degrabă, se axează pe Evanghelie, care îi invită pe toți oamenii să se pocăiască și să creadă Vestea bună a lui Isus Hristos (Marcu 1:15). În Apocalipsa, Ioan descrie diversitatea din cer, dovedind că Evanghelia nu este în mod inerent bigotă: "După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini." (Apocalipsa 7:9)
English
Sunt creștinii vinovați de intoleranță? Sunt creștinii bigoți/habotnici?
