Întrebare
De ce ar trebui Biblia să fie sursa noastră de moralitate?
Răspuns
Dacă Biblia nu este sursa moralității creștine, atunci trebuie să ne întrebăm: „Care ar trebui să fie?” Viziunea creștină asupra lumii se bazează pe două axiome fundamentale: 1) Dumnezeu există și 2) Dumnezeu ne-a vorbit în Biblie. Dacă aceste două presupuneri nu sunt punctul de plecare al viziunii creștine asupra lumii, atunci suntem la fel ca toți ceilalți, încercând să găsim obiectivitatea într-o mare de subiectivitate.
Conform Bibliei, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. O parte din acest chip face din om o ființă morală. Suntem agenți morali care fac alegeri morale și sunt capabili să diferențieze între bine și rău. Baza pe care diferențiem între bine și rău este cunoașterea Legii lui Dumnezeu, iar această cunoaștere provine din două surse: revelația și conștiința. Revelația se explică de la sine. Dumnezeu le-a dat o poruncă lui Adam și Evei în Grădină. El le-a dat cele Zece Porunci israeliților după exodul din Sinai, iar Isus a redus cele Zece Porunci la două porunci esențiale: iubește-L pe Dumnezeu și iubește-ți aproapele. Toate acestea reprezintă revelația lui Dumnezeu a Legii Sale, care este pur și simplu o reflectare a caracterului Său moral față de poporul Său.
Biblia spune, de asemenea, că Dumnezeu a scris Legea Sa în inima noastră (Romani 2:15). Aceasta este conștiința. Cu alte cuvinte, chiar și fără revelația lui Dumnezeu în porunci, cunoaștem intuitiv Legea lui Dumnezeu pe baza faptului că am fost creați după chipul Său. Cu toate acestea, din cauza căderii (Geneza 3), acel chip este stricat și desfigurat, inclusiv conștiința noastră. Așadar, chiar dacă cunoaștem Legea lui Dumnezeu prin conștiința noastră, tindem să o distorsionăm în avantajul nostru. De aceea avem nevoie de revelație.
Biblia, care conține voința morală revelată a lui Dumnezeu în Legea și în poruncile Sale, este revelația Sa către poporul Său. Ca atare, Biblia devine sursa noastră de moralitate, deoarece Biblia este chiar Cuvântul lui Dumnezeu în formă scrisă (2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:21). Dacă creștinul dorește să cunoască voința lui Dumnezeu, se întoarce la Biblie. Dacă creștinul dorește să discearnă binele de rău, se întoarce la Biblie.
Ce se întâmplă dacă creștinul nu se întoarce la Biblie ca sursă a moralității sale? Există multe răspunsuri la această întrebare, dar concluzia este că toți tindem să ne încredem în conștiința noastră, fie implicit, fie explicit. Conștiința umană poate fi comparată cu un sistem de alarmă; ea ne avertizează când încălcăm standardele noastre morale. Problema este că conștiința noastră este la fel de bună ca standardele morale care o informează. Dacă nu o informează Biblia, atunci inevitabil ne informăm conștiința prin diverse alte mijloace.
„Concurentul” actual al moralității biblice în societatea noastră este consensul social. Cu alte cuvinte, moralitatea noastră este modelată și schimbată de cultura din jurul nostru. Ar trebui să fie ușor de înțeles că, dacă consensul social este busola noastră morală, atunci ne-am construit moralitatea pe o fundație de nisip mișcător. Consensul social este doar atât – un consens. Este o imagine a moravurilor sociale generale ale vremii. Cu o generație sau două în urmă, homosexualitatea, divorțul și adulterul nu erau încă acceptate, ba chiar erau considerate păcate. În zilele noastre, atât homosexualitatea, cât și divorțul sunt normale, iar adulterul nu mai este stigmatizat ca odinioară. Practic, ceea ce avem cu consensul social este ceea ce s-a întâmplat cu israeliții la câteva generații după cucerirea Țării Promise: „Fiecare făcea ce considera că este drept.” (Judecători 17:6, NTR). Oamenii L-au abandonat pe Dumnezeu și, în decurs de două generații, făceau ceea ce era rău în ochii Lui.
Așadar, de ce ar trebui Biblia să fie sursa noastră de moralitate? Pentru că fără ea suntem ca niște corăbii în derivă pe mare. La sfârșitul Predicii de pe Munte, Domnul nostru a spus aceste cuvinte: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.” (Matei 7:24-25) Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, este singura stâncă pe care se poate zidi moralitatea.
English
De ce ar trebui Biblia să fie sursa noastră de moralitate?
