Întrebare
Ce înseamnă că creștinii sunt adoptați de Dumnezeu?
Răspuns
A adopta pe cineva înseamnă a face din acea persoană un fiu sau o fiică legală. Adopția este una dintre metaforele folosite în Biblie pentru a explica modul în care creștinii sunt aduși în familia lui Dumnezeu. Isus a venit "ca să căpătăm înfierea” (Galateni 4:5), și a reușit să facă acest lucru: "Ați primit Duhul lui Dumnezeu când El v-a adoptat ca fii ai Săi." (Romani 8:15, traducere directă din Biblia în limba engleză, versiunea NLT)
Biblia folosește, de asemenea, metafora "nașterii din nou" în familia lui Dumnezeu (Ioan 3:3), ceea ce pare a fi în contradicție cu conceptul de adopție, deoarece, în mod normal, o persoană este fie născută într-o familie, fie adoptată, nu ambele. Cu toate acestea, nu ar trebui să acordăm prea multă importanță diferenței, deoarece ambele concepte sunt metafore și nu ar trebui să fie jucate una împotriva celeilalte.
Adopția nu era ceva obișnuit în lumea evreiască. Statutul unei persoane se baza pe nașterea sa. Acesta este motivul pentru care, dacă un om murea, fratele său trebuia să se căsătorească cu văduva. Primul fiu care se năștea din noua căsătorie era considerat din punct de vedere legal fiul fratelui mort, astfel încât linia familiei sale să continue. Nu se gândeau niciodată ca văduva să adopte un fiu pentru a duce mai departe numele familiei. În Ioan 3, Isus îi vorbește lui Nicodim, un lider evreu, și folosește conceptul evreiesc de a fi născut din nou (sau născut de sus) pentru a explica modul în care cineva este adus în familia lui Dumnezeu.
În lumea romană, adopția era o practică importantă și comună. Astăzi, putem scrie un testament și să ne lăsăm averea și bunurile oricui dorim, bărbat sau femeie. În lumea romană, cu puține excepții, un bărbat trebuia să își transmită averea fiului (fiilor) său (săi). Dacă un bărbat nu avea fii sau dacă simțea că fiii săi erau incapabili să îi administreze averea sau nu erau demni de ea, trebuia să adopte pe cineva care să fie un fiu demn. Aceste adopții nu erau adopții de sugari, așa cum se obișnuiește astăzi. În mod normal, erau adoptați băieți mai în vârstă și bărbați adulți. În unele cazuri, cel adoptat putea fi chiar mai în vârstă decât bărbatul care îl adopta. Atunci când adopția era aprobată în mod legal, celui adoptat i se anulau toate datoriile și primea un nume nou. El va fi fiul legal al tatălui său adoptiv și va beneficia de toate drepturile și beneficiile unui fiu. Un tată își putea renega fiul natural, însă adopția era ireversibilă.
În cartea Ben-Hur: A Tale of the Christ și în filmul cu Charleton Heston, vedem un portret viu al adopției romane. În film, Judah Ben-Hur (un evreu) a fost întemnițat pe o galeră romană ca vâslaș. Atunci când nava se scufundă în luptă, Judah evadează și salvează viața unui comandant roman, Arrius. Singurul fiu al lui Arrius a fost ucis, iar acesta îl adoptă în cele din urmă pe Judah, care este iertat de presupusele sale crime. De asemenea, i se dă un nume nou, "tânărul Arrius", și are toate drepturile de moștenire. În scena în care este anunțată adopția, Arrius își scoate inelul cu sigiliu ancestral și i-l dă tânărului Arrius. Tânărul Arrius spune că a primit "o nouă viață, o nouă casă, un nou tată".
Pavel, scriind pentru publicul roman, folosește metafora adopției, pe care un public roman ar fi înțeles-o. Galateni 4:3-7 spune: "Tot așa și noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învățăturilor începătoare ale lumii. Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,ca să-i răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să căpătăm înfierea.Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ni L-a trimis în inimă pe Duhul Fiului Său, care strigă: «Ava!», adică «Tată!» Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu." În acest pasaj, creștinii se nasc sclavi, dar Isus îi cumpără din sclavie și sunt adoptați de Tatăl și li se dă Duhul Sfânt, astfel că acum sunt moștenitori.
Atunci când credem în Hristos, datoriile noastre sunt anulate, primim un nume nou și toate drepturile pe care le au moștenitorii lui Dumnezeu. O diferență față de adopția romană este că creștinii nu sunt adoptați pentru că Dumnezeu crede că ei vor fi moștenitori demni. Dumnezeu adoptă oameni care sunt complet nevrednici, pentru că El adoptă pe baza harului Său.
Așadar, creștinii au fost născuți în familia lui Dumnezeu (folosind o metaforă iudaică) și adoptați în familia lui Dumnezeu (folosind o metaforă romană). Rezultatul final este același; creștinii fac parte pentru totdeauna din familia lui Dumnezeu.
English
Ce înseamnă că creștinii sunt adoptați de Dumnezeu?
