Întrebare
Au mâncat Adam și Eva din pomul vieții înainte de cădere?
Răspuns
Una dintre trăsăturile distinctive ale Grădinii Edenului erau pomii săi, care produceau fructe comestibile (Geneza 2:16). Relatarea menționează doi pomi pe nume: pomul cunoștinței binelui și răului și pomul vieții. Pomul cunoștinței binelui și răului ocupă un loc central în istoria neascultării lui Adam și a Evei, deoarece au mâncat din el, încălcând poruncile lui Dumnezeu (Geneza 3:1-6). Deși cartea Geneza nu menționează în mod explicit că primul bărbat și prima femeie au mâncat vreodată din pomul vieții, relatarea sugerează această posibilitate.
Geneza menționează pentru prima dată pomul vieții atunci când îl localizează, alături de pomul cunoștinței binelui și răului, în mijlocul grădinii. Descrierea sună astfel: „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului.” (Geneza 2:9) Ambii pomi, precum și fructele comestibile pe care le produceau, joacă un rol-cheie în istoria care se desfășoară.
În instrucțiunile Sale privind consumul fructelor pomilor, Dumnezeu i-a interzis în mod explicit lui Adam să mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului. El a spus: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.” (Geneza 2:16-17) Dumnezeu nu a dat nicio instrucțiune directă cu privire la a mânca din pomul vieții. Se înțelege că, atunci când Dumnezeu a spus că sunt liberi să mănânce din „orice pom din grădină”, aceasta includea și pomul vieții. Totuși, Geneza nu confirmă niciodată în mod explicit dacă ei au mâncat efectiv din pomul vieții.
O interpretare susține că mâncarea din pomul vieții le-a conferit lui Adam și Evei nemurirea. Această viziune se bazează pe ceea ce a spus Dumnezeu atunci când a explicat consecințele păcatului lor: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele și răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el și să trăiască în veci.” (Geneza 3:22) În consecință, după păcatul lor, Dumnezeu i-a făcut muritori, interzicându-le accesul la pom. Această restricție a fost un act de îndurare, întrucât i-a împiedicat pe Adam și Eva să trăiască veșnic în starea lor căzută. Pentru a se asigura că nu se vor putea întoarce la pomul vieții, Dumnezeu „la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții” (Geneza 3:24).
Cei care susțin că Adam și Eva nu au mâncat din pomul vieții înainte de căderea lor propun diferite scenarii. Un argument se bazează pe porunca lui Dumnezeu care îi interzicea lui Adam „să-și întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce din el” (Geneza 3:22). Conform acestei perspective, Dumnezeu împiedica o acțiune viitoare, mai degrabă decât să se refere la un eveniment trecut. Textul specifică doar că Adam și Eva nu trebuie să mănânce din acel pom în viitor.
Un argument conex sugerează că măsura de securitate a lui Dumnezeu — heruvimii cu sabia de foc — implică faptul că Adam și Eva nu mâncaseră încă din pomul vieții. Dacă ar fi făcut-o, sună argumentul, păzirea pomului după aceea nu ar mai fi avut niciun sens. Din această perspectivă, a mânca o singură dată din pom ar fi dus la nemurire.
Omenirea și-a pierdut accesul la pomul vieții după cădere, dar aceasta nu este sfârșitul istoriei. În ultimul capitol al Bibliei, Ioan vede Noul Ierusalim. El descrie un râu cu apa vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și „în mijlocul pieței cetății și pe cele două maluri ale râului era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună” (Apocalipsa 22:2). Deși Dumnezeu i-a interzis omenirii accesul la pomul vieții încă de la cădere, într-o zi cei mântuiți vor avea din nou acces la el.
English
Au mâncat Adam și Eva din pomul vieții înainte de cădere?
