Ce este Teologia Reformată?




Întrebare: Ce este Teologia Reformată?

Răspuns:
În mare, Teologia Reformată include orice sistem de credință care își găsește rădăcina în Reforma Protestantă a secolului 16. Bineînțeles, reformatorii și-au luat rădăcina doctrinei lor din Scriptură, așa cum indică credeul lor: „Sola Scriptura”. Astfel, Teologia Reformată nu este un sistem de credință „nou”, ci unul care caută să continue doctrina apostolică.

În general, Teologia Reformată susține autoritatea Scripturii, suveranitatea lui Dumnezeu, mântuirea prin har prin Hristos și necesitatea evanghelizării. Uneori este denumită Teologia Legământului, pentru că pune accent pe legământul făcut de Dumnezeu cu Adam și noul legământ, care a venit prin Isus Hristos (Luca 22:20).

Autoritatea Scripturii. Teologia Reformată învață că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat și cu autoritate, suficient pentru toate problemele legate de credință și practica vieții.

Suveranitatea lui Dumnezeu. Teologia reformată învață că Dumnezeu domnește cu control absolut peste toată creația. El a prestabilit toate evenimentele și nu este, astfel, niciodată frustrat de circumstanțe. Acest lucru nu limitează voința creației, nici nu Îl face pe Dumnezeu autorul păcatului.

Mântuire prin har. Teologia Reformată învață că Dumnezeu, în harul și mila Sa, a ales să răscumpere un popor pentru Sine, salvându-i din păcat și moarte. Doctrina reformată a mântuirii este reprezentată în mod comun prin acrostihul TULIP (în românește DAIHP) (adesea numite cele cinci puncte ale Calvinismului):

T/D – depravare totală. Omul este complet neajutorat în starea sa de păcat, este sub mânia lui Dumnezeu și nu are cum să Îi fie pe plac lui Dumnezeu. Depravarea totală înseamnă și că omul nu va căuta în mod natural să Îl cunoască pe Dumnezeu, până când Dumnezeu, în har, îl va îndemna la aceasta (Geneza 6:5; Ieremia 17:9; Romani 3:10-18).

U/A – alegere necondiționată. Dumnezeu, din trecutul veșnic, a ales să mântuiască o mare mulțime de păcătoși, pe care niciun om nu-i poate număra (Romani 8:29-30; 9:11; Efeseni 1:4-6,11-12).

L/I – ispășire limitată. Numită, de asemenea, „răscumpărare specială”. Hristos a luat asupra Sa judecata pentru păcatul celor aleși și a plătit pentru viețile lor cu moartea Sa. Cu alte cuvinte, El nu numai că a făcut mântuirea „posibilă”, ci a obținut-o pentru cei pe care i-a ales (Matei 1:21; Ioan 10:11; 17:9; Fapte 20:28; Romani 8:32; Efeseni 5:25).

I/H – har irezistibil. În starea sa căzută, omul respinge dragostea lui Dumnezeu, însă harul lui Dumnezeu care lucrează la inima sa îl face să dorească ceea ce a respins inițial. Acest lucru înseamnă că harul lui Dumnezeu nu va eșua în împlinirea lucrării Sale în cei aleși (Ioan 6:37,44; 10:16).

P/P – perseverența sfinților. Dumnezeu Își protejează sfinții de la cădere; astfel, mântuirea este veșnică (Ioan 10:27-29; Romani 8:29-30; Efeseni 1:3-14).

Necesitatea evanghelizării. Teologia reformată învață că rolul creștinilor în lume este acela de a fi deosebiți, din punct de vedere spiritual prin evanghelizare, și din punct de vedere social prin trăire sfântă și filantropie.

Alte caracteristici ale Teologiei Reformate includ, în general, practicarea a două sacramente (botezul și cina), perspectiva cesaționistă a darurilor spirituale (darurile nu mai sunt date Bisericii) și o perspectivă non-dispensaționistă asupra Scripturii. Mult admirate de către bisericile reformate sunt scrierile lui John Calvin, John Knox, Ulrich Zwingli și Martin Luther. Confesiunea de la Westminster înglobează teologia tradiției reformate. Bisericile moderne din tradiția reformată le includ pe cele Prezbiteriene, Congregaționaliste și unele Baptiste.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce este Teologia Reformată?