Ce înseamnă să te rogi neîncetat?




Întrebare: Ce înseamnă să te rogi neîncetat?

Răspuns:
Porunca lui Pavel din 1 Tesaloniceni 5.17 de a ne „ruga neîncetat” poate fi confuză. În mod evident, nu poate însemna că trebuie să stăm toată ziua cu capul plecat și cu ochii închiși. Pavel nu se referă la a vorbi întruna, ci mai degrabă la o atitudine de conștientizare a prezenței lui Dumnezeu și de plecare în fața Lui pe care să o purtăm cu noi în tot timpul. Fiecare moment cât suntem treji trebuie trăit cu conștiența a faptului că Dumnezeu este cu noi și că El este în mod activ implicat și angajat în gândurile și în acțiunile noastre.

Când gândurile noastre se întorc înspre îngrijorare, frică, descurajare și mânie trebuie în mod conștient și rapid să întoarcem fiecare gând în rugăciune și fiecare rugăciune în mulțumire. În scrisoarea sa către cei din Filipi, Pavel ne poruncește să încetăm să ne îngrijorăm, ci: „în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.” (Filipeni 4.6). El i-a învățat pe credincioșii din Colose să se consacre „rugăciunii, veghind în ea cu mulțumiri.” (Coloseni 4.2). Pavel îi îndeamnă pe credincioșii din Efes să vadă rugăciunea ca pe o armă pe care să o folosească în bătăliile spirituale (Efeseni 6.18). În timpul zilei, rugăciunea trebuie să fie primul nostru răspuns în fiecare situație înfricoșătoare, fiecare gând de teamă și fiecare sarcină nedorită pe care o cere Dumnezeu. Lipsa rugăciunii ne va determina să ne bazăm pe noi înșine, în loc să ne bazăm pe harul lui Dumnezeu. Rugăciunea fără încetare este în esență continua dependență și comuniune cu Tatăl.

Pentru creștini, rugăciunea trebuie să fie ca respirația. Nu trebuie să te gândești la respirație, pentru că atmosfera exercită presiune asupra plămânilor tăi și, în esență, te forțează să respiri. De aceea este mai dificil să îți ții respirația decât să respiri. În mod similar, atunci când ne naștem în familia lui Dumnezeu, intrăm într-o atmosferă spirituală unde prezența și harul lui Dumnezeu exercită presiune sau influență asupra vieții noastre. Rugăciunea este răspunsul normal la acea presiune. Ca și credincioși, cu toții am intrat în atmosfera divină, pentru a respira aerul rugăciunii.

Din nefericire, mulți creștini își țin „respirația spirituală” pentru mult timp, gândindu-se că scurtele momente cu Dumnezeu sunt suficiente ca să le permită să supraviețuiască. Dar o astfel de restricționare a respirației spirituale este cauzată de dorințe păcătoase. Cert este că fiecare credincios trebuie să fie în mod continuu în prezența lui Dumnezeu, inspirând în mod constant adevărurile Sale, pentru a fi complet funcțional.

Este mai ușor pentru creștini să se simtă în siguranță contând pe harul lui Dumnezeu – în loc să depindă de el. Prea mulți credincioși devin satisfăcuți de binecuvântările fizice și au puțină dorință de cele spirituale. Atunci când programele, metodele și banii produc rezultate impresionante, există înclinația de a confunda succesul omenesc cu binecuvântarea divină. Când se întâmplă acest lucru, dorința aprinsă după Dumnezeu și tânjirea după ajutorul Său vor lipsi. Rugăciunea continuă, persistentă, neîncetată este o parte esențială a trăirii creștine și curge din umilință și din dependența de Dumnezeu.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce înseamnă să te rogi neîncetat?