Care este legătura dintre rugăciune și post?




Întrebare: Care este legătura dintre rugăciune și post?

Răspuns:
Deși legătura dintre rugăciune și post nu este explicată în mod specific în Scriptură, un fir comun care le leagă pe cele două pare să treacă prin toate situațiile rugăciunii și ale postului înregistrate în Biblie. În Vechiul Testament se pare că postul împreună cu rugăciunea au de a face cu un simțământ al nevoii și al dependenței și/sau al unei neajutorări disperate în fața unei calamități concrete sau anticipate. Rugăciunea și postul sunt combinate în Vechiul Testament în timpuri de jale, pocăință și/sau nevoie spirituală adâncă.

Primul capitol din Neemia îl descrie pe Neemia rugându-se și postind, datorită adâncii sale mâhniri la auzirea veștii că Ierusalimul fusese pustiit. Multele sale zile de rugăciune au fost caracterizate de lacrimi, post, mărturisire în numele poporului său și cereri de milă către Dumnezeu. Atât de intensă a fost revărsarea preocupărilor sale, încât este aproape de neconceput că a putut să „ia o pauză” în mijlocul unei astfel de rugăciuni pentru a mânca și a bea. Pustiirea care s-a abătut asupra Ierusalimului l-a determinat pe Daniel să adopte o postură similară: „Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” (Daniel 9.3). Asemeni lui Neemia, Daniel a postit și s-a rugat ca Dumnezeu să aibă milă de popor, spunând: „Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale.” (v.5).

În câteva situații în Vechiul Testament postul este legat de rugăciunea de mijlocire. David s-a rugat și a postit pentru copilul său bolnav (2 Samuel 12.16), vărsând lacrimi în fața Domnului în mijlocire serioasă (v.21-22). Estera l-a îndemnat pe Mardoheu și pe evrei să postească pentru ea în timp ce a planificat să apară în fața soțului ei, regele (Estera 4. 16). În mod clar, postul și rugăciunea sunt strâns legate.

Sunt situații de rugăciune și post în Noul Testament, dar ele nu sunt legate de pocăință sau de mărturisire. Prorocița Ana „nu se depărta de Templu și zi și noapte Îi slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni.” (Luca 2.37). La vârsta de 84 de ani, rugăciunea și postul erau parte din slujba sa pentru Domnul în Templul Său, în timp ce Îl aștepta pe Salvatorul promis al lui Israel. De asemenea, în Noul Testament biserica din Antiohia postea în contexul închinării lor, când Duhul Sfânt le-a vorbit despre delegarea lui Saul și a lui Barnaba în lucrarea Domnului. În acel moment ei s-au rugat și au postit, și-au pus mâinile peste cei doi bărbați și i-au trimis în lucrare. Astfel, vedem aceste exemple de rugăciune și post ca și componente ale închinării aduse Domnului și ale căutării bunăvoinței Sale. Totuși, niciunde nu există vreo indicație că este mai probabil ca Domnul să răspundă la rugăciuni dacă sunt însoțite de post. Mai degrabă, postul împreună cu rugăciunea par să arate sinceritatea celor care se roagă și natura critică a situațiilor în care se află.

Un lucru este clar: teologia postului este o teologie a priorităților, în care credincioșilor le este dată oportunitatea de a se exprima într-o dedicare concentrată și intensă Domnului și preocupărilor vieții spirituale. Această devoțiune va fi exprimată prin abținerea pentru o perioadă scurtă de la lucruri normale și bune cum sunt mâncatul și consumul de lichide, pentru a se bucura de un timp de comuniune neîntreruptă cu Tatăl. „Intrarea slobodă în Locul Preasfânt, prin sângele lui Isus” (Evrei 10.19), fie că postim, fie că nu, este una dintre cele mai încântătoare părți ale „lucrului mai bun” care este al nostru în Hristos. Rugăciunea și postul nu trebuie să fie o povară sau o datorie, ci mai degrabă o sărbătorire a bunătății și milei lui Dumnezeu față de copiii Săi.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Care este legătura dintre rugăciune și post?