Ce reprezintă premilenianismul?




Întrebare: Ce reprezintă premilenianismul?

Răspuns:
Premilenialismul este punctul de vedere potrivit căruia cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos se va petrece înainte de Împărăţia de 1000 de ani şi că aceasta reprezintă în mod literal o perioadă de 1000 de ani. Pentru a înţelege şi interpreta pasajele Scripturii care fac referire la evenimentele ce urmează să se petreacă la sfârşitul lumii, trebuie să înţelegem corect şi clar două lucruri: (1) o metodă adecvată de interpretare a Sfintei Scripturi şi (2) distincţia pe care Biblia o face între Israel (evreii) şi Biserica (toţi credincioşii în Iisus Hristos). În primul rând, o metodă adecvată pentru interpretarea Bibliei necesită ca Scriptura să fie interpretată într-o astfel de modalitate care să ţină cont de contextul pasajelor care sunt interpretate. Asta înseamnă că un pasaj trebuie interpretat astfel încât să fie consecvent cu audienţa căreia îi este adresat, cu ceea ce este scris, cu autorul pasajelor şi aşa mai departe. Este extrem de important să cunoaştem autorul, audienţa sa şi contextul istoric al fiecărui pasaj care este supus interpretării. Contextul istoric şi cultural adesea arată care este înţelesul corect al pasajului. De asemenea, este important să ne amintim că Scriptura explică Scriptura. Astfel, adesea un pasaj biblic va trata un subiect anume sau o temă anume într-un alt pasaj din Biblie. Este important să interpretăm toate aceste pasaje biblice ţinând cont de inţelesul conjugat pe care îl au.

În final, dar cel mai important, pasajele biblice trebuie analizate în înţelesul lor normal, obişnuit, literal, cu excepţia situaţiei când contextul arată foarte clar că se folosesc sensuri figurative în natura acestuia. Interpretarea literală nu elimină posibilitatea utilizării figurilor de stil. Dimpotrivă, ea încurajează pe cel care interpretează să nu citească limbajul figurat pentru a înţelege pasajul interpretat decât dacă este adecvat pentru contextul pasajului. Este extrem de important ca niciodată să nu încercăm să căutăm un înţeles “mai adânc, mai spiritual” decât cel care ne este prezentat. Acest lucru este extrem de periculos, întrucât atunci când se întâmplă, fundamentul pentru interpretarea corectă este pozitionat în mintea cititorului şi nu vine din Scriptură. În acest caz, nu vom putea obţine o interpretare obiectivă ci dimpotrivă Scriptura devine subiectul interpretării fiecărui individ. 2 Petru 1:20-21 ne reaminteşte “…Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Aplicând aceste principii ale interpretării Bibliei, trebuie să vedem că Israel (descendenţii fizici ai lui Avraam) şi că Biserica (toţi credincioşii) sunt două grupuri distincte. Este crucial să recunoaştem şi să înţelegem că Israel şi Biserica sunt tratate distinct, deoarece dacă se înţelege greşit, Scriptura va fi interpretată greşit. În mod specific, pasajele care se referă la promisiunile făcute lui Israel (atât cele implinite cât şi cele neîmplinite) pot fi făcute interpretări greşite dacă cineva încearcă să le aplice Bisericii sau reciproc Israelului. Să nu uităm că este contexul pasajului cel care determină cui se adresează şi care ne conduce la o interpretare corectă!

Având aceste concepte în minte, vom privi la câteva pasaje din Scriptură care se referă la punctul de vedere premilenianist. Şi haideţi să începem cu Geneza, capitolul 12, versetele 1-3, care spun astfel: “Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine”.

În acest pasaj Dumnezeu îi promite lui Avraam trei lucruri: că Avraam va avea mulţi urmaşi, că naţiunea sa va deţine şi va ocupa o ţară anume, şi o binecuvântare universală care va veni peste întreaga omenire prin linia lui Avraam (evreii). În Geneza 15:9-17, Dumnezeu întăreşte această făgăduinţă făcută lui Avraam. Procedând astfel, Dumnezeu Îşi asumă întreaga responsabilitate pentru împlinirea făgăduinţei. Aşadar, Avraam nu putea face nimic care să împiedice făgăduinţa făcută lui de către Dumnezeu. În acest pasaj, sunt stabilite până şi frontierele terenului pe care evreii urmau să îl ocupe, detaliile fiind de asemenea prezentate în Deuteronom 34, precum şi în versete precum Deuteronom 30:3-5 şi Ezechiel 20:42-44.

2 Samuel capitolul 7 se referă la domnia lui Hristos în decursul mileniului. 2 Samuel 7, versetele 11-17 prezintă o promisiune făcută de Dumnezeu regelui David. Aici, Dumnezeu îi promite lui David că va avea urmaşi şi că prin aceştia Dumnezeu va aduce o împărăţie veşnică. Aceasta se referă la domnia lui Hristos în decursul Mileniului şi pentru veşnicie. Este important să ţinem minte că această promisiune trebuie să se împlinească în mod literal şi că acest lucru încă nu s-a petrecut. Unii ar crede că domnia lui Solomon a reprezentat împlinirea literală a acestei profeţii, însă acest punct de vedere are o problemă serioasă: teritoriul peste care a domnit Solomon nu este deţinut de Israel astăzi, iar Solomon nu domneşte peste Israel astăzi ! Trebuie să ne amintim că Dumnezeu a promis lui Avraam că urmaşii lui vor deţine o ţară pentru totdeauna, lucru care încă nu s-a întâmplat. De asemenea, 2 Samuel 7 spune că Dumnezeu va institui un Rege care va domni pentru eternitate. Astfel, Solomon nu poate să fie cel care ar fi împlinit această promisiune făcută lui David, ci este o promisiune neîmplinită încă!

Aşadar, să examinăm ceea ce spune Biblia în Apocalipsa 20:1-7: “Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Iisus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mană. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt ceice au parte de întâia înviere ! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi deslegat.”

Perioada de 1000 de ani care este menţionată în mod repetat în Apocalipsa 20:1-7 corespunde cu domnia pe pământ a lui Hristos pentru o perioadă literală de 1000 de ani. Reamintiţi-vă de promisiunea făcută lui David în ceea ce priveşte Regele şi care trebuie să se împlinească literal şi care încă nu s-a împlinit. Premilenialismul vede acest pasaj ca descriind împlinirea viitoare a promisiunii referitoare la domnia lui Hristos. Dumnezeu a făcut legăminte necondiţionate atât cu Avraam şi cu David. Nici unul dintre aceste legăminte nu a fost împlinit pe deplin sau permanent. Numai o domnie literală, fizică a lui Hristos este singura cale prin care legămintele pot fi împlinite astfel cum au fost făcute de Dumnezeu.

Aplicarea metodei literale de interpretare a Scripturii conduce la asamblarea pieselor ca la un puzzle. Toate profeţiile Vechiului Testament referitoare la prima venire a lui Iisus au fost împlinite literal. Prin urmare, ne aşteptăm ca profeţiile privind cea de-a doua Sa venire să se împlinească în mod literal. Premilenialismul este singura învăţătură care agreează cu o interpretare literală a legămintelor făcute de Dumnezeu şi a profeţiilor legate de sfârşitul lumii.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce reprezintă premilenianismul?