De ce avem nevoie să ne mărturisim păcatele, dacă ele au fost deja iertate (1 Ioan 1:9)?




Întrebare: De ce avem nevoie să ne mărturisim păcatele, dacă ele au fost deja iertate (1 Ioan 1:9)?

Răspuns:
Apostolul Pavel a scris: „…spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său, pe care l-a răspândit din belșug peste noi, prin orice fel de înțelepciune și de pricepere” (Efeseni 1:6-8). Această iertare se referă la mântuire, prin care Dumnezeu a luat păcatele noastre și le-a îndepărtat de la noi „cât este de departe răsăritul de apus” (Psalmul 103:12). Aceasta este iertarea juridică pe care ne-o dă Dumnezeu când Îl primim pe Isus Hristos ca Mântuitor. Toate păcatele noastre trecute, prezente și viitoare sunt iertate în bază juridică, însemnând că nu vom suferi judecata veșnică pentru păcatele noastre. Dar vom suferi consecințele păcatelor noastre cât timp suntem pe pământ, ceea ce ne conduce la întrebarea de față.

Deosebirea dintre Efeseni 1:6-8 și 1 Ioan 1:9 este că Ioan se referă la ceea ce noi numim iertare „relațională” sau „familială” – ca cea dintre un tată și fiul său. De exemplu, dacă un fiu face ceva rău față de tatăl său, eșuând în ceea ce privește așteptările sau regulile tatălui, fiul afectează părtășia cu tatăl său. Rămâne fiul tatălui său, însă relația are de suferit. Părtășia lor va fi afectată până când fiul recunoaște înaintea tatălui că a greșit. La fel este și cu Dumnezeu; părtășia noastră cu El este afectată până ne mărturisim păcatele. Când le mărturisim, părtășia este restaurată. Aceasta este iertarea relațională.

Iertarea pozițională sau juridică este aceea pe care o primește fiecare credincios în Hristos. În postura noastră de membri ai Trupului lui Hristos am fost iertați de fiecare păcat pe care l-am făcut sau îl vom face. Prețul plătit de Hristos pe cruce a potolit mânia lui Dumnezeu generată de păcat și niciun alt sacrificiu sau vreo altă plată nu mai sunt necesare. Când Isus a spus „S-a sfârșit”, a fost o afimație finală. Iertarea pozițională a fost obținută atunci și acolo.

Mărturisirea păcatului va înlătura disciplinarea pe care o face Domnul. Dacă nu ne mărturisim păcatele, Domnul ne va disciplina până când ni le vom mărturisi. Așa cum am spus mai devreme, păcatele noastre sunt iertate când suntem mântuiți (iertare pozițională), dar părtășia noastră zilnică cu Dumnezeu trebuie să rămână apropiată (iertare pozițională). Adevărata părtășie cu Dumnezeu nu poate avea loc când există vreun păcat nemărturisit în viața noastră. De aceea, trebuie să ne mărturisim păcatele de îndată ce suntem conștienți că am păcătuit, pentru a păstra părtășia strânsă cu Dumnezeu.



Înapoi la pagina de început în limba Română



De ce avem nevoie să ne mărturisim păcatele, dacă ele au fost deja iertate (1 Ioan 1:9)?