Pot servi femeile ca pastori sau predicatori?



Întrebare: Pot servi femeile ca pastori sau predicatori?

Răspuns:
Probabil că nu există nici un subiect mai aprins dezbătut în bisericile de astăzi decât cel al slujirii femeilor ca pastori sau predicatori. Ca rezultat, este foarte important să nu vedem această problemă ca fiind una de tipul bărbaţii împotriva femeilor. Există femei care cred că femeile nu trebuie să fie implicate în slujire ca pastori şi că Biblia instituie restricţii cu privire la domeniile de slujire ale femeii – tot astfel cum există bărbaţi care cred că femeile pot servi ca predicatori şi că nu există restricţii legate de domeniile de slujire în care se pot implica femeile. Aceasta nu este o problemă ce ţine de şovinism sau discriminare. Este una de interpretare a Bibliei.

1 Timotei 2:11-12 spune: “Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere”. În Biserică, Dumnezeu alocă roluri diferite bărbaţilor şi femeilor. Acesta este rezultatul modului cum a fost creată omenirea (1 Timotei 2:13) şi a modului cum a intrat păcatul în lume (2 Timotei 2:14). Dumnezeu, prin scrierile apostolului Pavel, restricţionează accesul femeii la roluri de slujire în învăţarea bărbaţilor. Aceasta le exclude de la posibilitatea de a sluji ca pastori, ceea ce include cu alte cuvinte predicarea, învăţarea şi deţinerea şi exercitarea de autoritate spirituală asupra bărbaţilor.

Exista multe "obiecţii" la acest mod de a vedea femeile implicate în slujire ca pastori. Una foarte comună este că Pavel ar fi restricţionat femeia de la slujirea prin învăţarea altora pentru că în primul secol femeile nu aveau de regulă acces la educaţie. Totuşi, 1 Timotei 2:11-14 nu menţioneaza nicăieri ceva legat de nivelul de educaţie. Dacă educaţia ar fi reprezentat un criteriu pentru selectarea celor care să se implice în slujire prin învăţare, majoritatea ucenicilor lui Iisus probabil că nu s-ar fi calificat pentru asta. O a doua obiecţie des întâlnită se referă la fapul că Pavel ar fi restricţionat numai femeile din Efes de la predicare (1 Timotei a fost scrisă lui Timotei, care era pastorul Bisericii din Efes). Oraşul Efes a fost celebru prin templul lui Artemis, o zeiţă falsă a grecilor şi romanilor. În închinarea faţă de Artemis, femeile erau cele care slujeau. Cu toate acestea, cartea 1 Timotei nu o menţionează nicăieri pe Artemis şi nici închinarea la Artemis ca motiv pentru instituirea restricţiilor indicate în 1 Timotei 2:11-12.

O a treia obiecţie des întâlnită este că Paul s-ar fi referit numai la soţi şi soţii şi nu la bărbaţi şi femei în general. Cuvintele greceşti din 1 Timotei 2:11-14 ar putea să se refere la soţi şi soţii. Cu toate acestea, înţelesul de bază al acestor cuvinte este de bărbat şi femeie. Mai mult, aceleaşi cuvinte în greacă sunt utilizate şi în versetele 8-10. Sunt numai soţii cei care ridică mâini curate spre cer în cereri de rugăciune, fără mânie şi fără îndoieli (versetul 8)? Şi numai soţiile trebuie să se îmbrace cu modestie, să facă fapte bune şi să se închine lui Dumnezeu (versetele 9-10)? Bineînţeles că nu. Versetele 8-10 se referă în mod clar la bărbaţi şi femei în general şi nu numai la soţi şi soţii. Nu există nimic în context care să indice trecerea discuţiei de la bărbaţi şi femei la soţi şi soţii în versetele 11-14.

O altă obiecţie frecventă la aceasta interpretare privind femeile pastori este legată de Maria, Debora, Hulda, Priscila, Fivi etc. - femei care au avut poziţii de conducere aşa cum ar părea să arate Biblia. Această obiecţie nu ţine seama însă de anumiţi factori foarte importanţi. În ceea ce o priveşte pe Debora, ea a fost singura femeie între 13 judecători bărbaţi. În ceea ce o priveşte pe Hulda, ea a fost singurul profet între zecile de profeţi bărbaţi menţionaţi în Biblie. Singura legătură a lui Maria cu rolul de conducere s-a datorat faptului că ea a fost sora lui Moise şi a lui Aaron. Cele mai proeminente figuri feminine din vremea Regilor au fost Atalia şi Izabela – exemple de conducere despre care ar fi cam greu să se spună că pot fi urmate.

În cartea Faptele Apostolilor, capitolul 18, Priscila şi Acuila sunt prezentaţi ca slujitori credincioşi ai lui Hristos. Numele Priscilei este menţionat primul, indicând probabil că ea a fost mai activă în slujire decât soţul ei. Cu toate acestea, Priscila nu este descrisă nicăieri ca participând în activităţi de slujire care să fie în contradicţie cu 1 Timotei 2:11-14. Priscila şi Acuila l-au condus pe Apolo în casa lor şi amândoi l-au ucenicizat, explicându-i Cuvântul lui Dumnezeu mai clar (Faptele Apostolilor 18:26).

În Romani 16:1, chiar dacă Fivi este considerată ca “diaconiţă” în loc de “slujitoare” - aceasta nu indică faptul că Fivi ar fi fost predicator în Biserică. "A fi în măsură să înveţe" este o calificare rezervată episcopilor, nu diaconilor (1 Timotei 3:1-13; Tit 1:6-9). Episcopii / diaconii sunt descrişi ca fiind "bărbaţi ai unei singure neveste", "care ştiu să îşi cârmuiască copiii” şi "ca având o bună mărturie". În plus, în 1 Timotei 3:1-13 şi Tit 1:6-9, pronumele masculine sunt utilizate exclusiv pentru referinţele făcute la episcopi şi diaconi.

Structura versetelor din 1 Timotei 2:11-14 face “motivul” perfect clar. Versetul 13 începe cu “căci” şi oferă “cauza” pentru ceea ce spune Pavel în versetele 11-12. De ce nu ar trebui ca femeia să înveţe în biserică sau să nu aibă autoritate asupra bărbaţilor? "Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii." Acesta este motivul. Dumnezeu l-a creat pe Adam mai întâi şi apoi pe Eva ca să-i fie “ajutor” lui Adam. Această ordine a creaţiei are o aplicaţie universală pentru umanitate în ceea ce priveşte familia (Efeseni 5:22-33) şi biserica. Faptul că Eva a fost amăgită este oferit de asemenea ca un motiv pentru care femeile nu trebuie să slujească ca pastori sau ca ele să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor. Aceasta ar putea să îi conducă pe unii să creadă că femeile nu trebuie să înveţe pe alţii pentru că ele ar fi expuse amăgirii mai uşor. Acest concept este discutabil...dacă femeile ar fi mai uşor expuse amăgirii, atunci de ce le este permis să înveţe copiii (care sunt şi mai uşor de amăgit) sau alte femei (despre care s-ar fi presupus deja că sunt uşor de amăgit)? Nu aceasta spune însă textul. Femeile nu pot să înveţe sau să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor pentru că Eva a fost amăgită. Ca rezultat, Dumnezeu a dat bărbaţilor autoritatea primară de învăţare în biserică.

Femeile excelează în daruri precum ospitalitatea, compasiunea, educaţia şi ajutorarea. Mult din lucrarea de slujire din biserică este datorat femeilor. Femeile din biserici nu sunt restricţionate la a se ruga în public sau la a profeţi (1 Corinteni 11:5), însă nu pot avea autoritate spirituală şi de predicare asupra bărbaţilor. Biblia nu restricţioneaza nicăieri femeile de a îşi exercita darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni capitolul 12). Ca şi bărbaţii, femeile sunt chemate să slujească altora, să demonstreze roada Duhului (Galateni 5:22-23), şi să proclame Vestea Bună a mântuirii către cei pierduţi (Matei 28:18-20; Faptele Apostolilor 1:8; 1 Petru 3:15).

Dumnezeu a rânduit ca numai bărbaţii să servească în poziţii de autoritate spirituală în predicare în Biserică. Aceasta nu este în mod necesar rezultatul faptului că ei ar fi învăţători mai buni, sau pentru că femeile ar fi inferioare sau mai puţin inteligente (ceea ce nu este cazul). Este doar modalitatea pe care Dumnezeu a decis-o pentru ca Biserica să funcţioneze. Bărbaţii sunt chemaţi să ofere exemple de conducere spirituală – în vieţile lor şi prin cuvintele lor. Femeile sunt chemate să aibă un rol cu o autoritate mai redusă. Ele sunt încurajate să înveţe alte femei (Tit 2:3-5). De asemenea, Biblia nu interzice femeii să înveţe copiii. Singura activitate de la care femeile sunt restricţionate este aceea de a predica sau de a avea autoritate spirituală asupra bărbaţilor. În mod logic, aceasta include şi subiectul femeilor pastor/predicator. Acest lucru nu le face pe femei mai puţin importante, ci mai degrabă le oferă o orientare anume în slujire, în acord cu ceea ce Dumnezeu le-a oferit ca daruri şi abilităţi.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Pot servi femeile ca pastori sau predicatori?