Poate un creştin din zilele noastre să facă exorcizare?




Întrebare: Poate un creştin din zilele noastre să facă exorcizare?

Răspuns:
Exorcizarea (poruncirea către demoni să îi părăsească pe oameni) a fost practicată de diverşi oameni în Evanghelii şi în Faptele Apostolilor – ucenicii, ca parte a instrucţiunilor lui Iisus (Matei 10); alţii, care foloseau Numele lui Iisus (Marcu 9:38); fiii fariseilor (Luca 11:18-19); Pavel (Fapte 16); anumiţi exorcişti (Fapte 19:11-16).

Se pare că scopul ucenicilor lui Iisus în practicarea exorcizărilor a fost acela de a arăta suveranitatea lui Hristos peste demoni (Luca 10:17) şi de a verifica dacă ucenicii acţionau în Numele şi prin autoritatea Lui. De asemenea, scoteau la suprafaţă credinţa lor sau lipsa lor de credinţă (Matei 17:14-21). Era evident că acest act al scoaterii demonilor a fost important în lucrarea ucenicilor. Totuşi, nu este clar ce rol a avut scoaterea demonilor în procesul uceniciei.

În mod interesant, se pare că există o schimbare în ultima parte a Noului Testament cu privire la războiul spiritual. Partea de învăţătură din Noul Testament (din Romani la Iuda) face referire la activitatea demonică, dar nu discută acţiunile de exorcizare, iar credincioşii nu sunt îndemnaţi să facă asta. Ni se spune să ne punem armura şi să ne împotrivim lor (Efeseni 6:10-18). Ni se spune să ne împotrivim Diavolului (Iacov 4:7), să fim atenţi la el (1 Petru 5:8) şi să nu îi dăm loc în viaţa noastră (Efeseni 4:27). Totuşi, nu ni se spune să îl scoatem pe el sau demonii lui din alţii sau că ar trebui să luăm în considerare să facem asta.

Cartea Efeseni ne dă instrucţiuni clare referitoare la felul în care trebuie să avem victorie în viaţa noastră în bătălia împotriva forţelor răului. Primul pas este să credem în Hristos (2:8-9), ceea ce rupe dominaţia „domnului puterii văzduhului” (2:2). Apoi trebuie să alegem, din nou – prin harul lui Dumnezeu, să renunţăm la obiceiuri fireşti şi să ne îmbrăcăm cu obiceiuri duhovniceşti (4:17-24). Aceasta nu implică scoaterea demonilor, ci mai degrabă reînnoirea minţii noastre (4:23). După câteva instrucţiuni practice despre cum să fim ascultători faţă de Dumnezeu ca şi copii ai Săi, ni se reaminteşte că există o bătălie spirituală. Lupta se dă având o anumită armură, care ne permite să stăm împotriva – nu să scoatem – şiretlicurilor lumii demonice (6:10). Să stăm în adevăr, neprihănire, Evanghelie, credinţă, mântuire, Cuvântul lui Dumnezeu şi rugăciune (6:10-18).

Se pare că, după întregirea Cuvântului lui Dumnezeu, creştinii au avut mai multe arme cu care să lupte în lumea spirituală decât au avut primii creştini. Rolul scoaterii demonilor a fost înlocuit, în mare parte, cu evanghelizarea şi ucenicia prin Cuvântul lui Dumnezeu. De vreme ce metodele luptei spirituale în Noul Testament nu implică exorcizarea demonilor, este dificil să stabilim instrucţiunile pentru cum să facem asta. Dacă este vreodată necesar, se pare că se face prin expunerea persoanei la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi la Numele lui Iisus.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Poate un creştin din zilele noastre să facă exorcizare?