De ce evreii şi arabii/musulmanii se urăsc unii pe alţii?




Întrebare: De ce evreii şi arabii/musulmanii se urăsc unii pe alţii?

Răspuns:
În primul rând, este important să înţelegem că nu toţi arabii sunt musulmani şi nu toţi musulmanii sunt arabi. Deşi majoritatea arabilor sunt musulmani, sunt mulţi arabi care nu sunt musulmani. De fapt, sunt mult mai mulţi musulmani care nu sunt arabi (în zone precum Indonezia şi Malaezia) decât musulmani arabi. În al doilea rând, trebuie să reţinem că nu toţi arabii îi urăsc pe evrei, că nu toţi musulmanii îi urăsc pe evrei şi că nu toţi evreii îi urăsc pe arabi şi musulmani. Trebuie să fim atenţi să nu catalogăm oamenii într-un fel sau altul. Cu toate acestea, în general vorbind, arabii şi musulmanii au o aversiune şi o neîncredere faţă de evrei şi invers, evreii pentru arabi şi musulmani.

Dacă există o explicaţie biblică cu privire la această animozitate, trebuie să ne întoarcem în trecut pe vremea lui Avraam. Evreii sunt descendenţi ai lui Isaac, fiul lui Avraam. Arabii sunt descendenţi ai lui Ismael, de asemenea fiul lui Avraam. Cum Ismael era fiul unei sclave (Geneza 16:1-16) şi Isaac era fiul promis care avea să-l moştenească pe Avraam (Geneza 21:1-3), evident că exista o anumită animozitate între cei doi fii. Pentru că Ismael râdea de Isaac (Geneza 21:9), Sara a vorbit cu Avraam să-i alunge pe Agar şi Ismael (Geneza 21:11-21). Probabil că acest lucru a provocat mai mult dispreţ în inima lui Ismael pentru Isaac. Un înger chiar a profeţit lui Agar că Ismael va “trăi în ostilitate faţă de toţi fraţii lui” (Geneza 16:11-12).

Religia islamică, la care au aderat o majoritate a arabilor, a făcut ca această ostilitate să devină mai profundă. Coranul conţine unele instrucţiuni contradictorii cu privire la evrei. La un moment dat îi instruieşte pe musulmani să îi trateze pe evrei ca fraţi, şi în altă parte porunceşte musulmanilor să îi atace pe evreii care refuză să se convertească la Islam. De asemenea, Coranul introduce un conflict cu privire la cine a fost fiul promis. Scriptura evreiască spune că a fost Isaac. Coranul spune că a fost Ismael. Coranul învaţă că Ismael a fost fiul pe care Avraam aproape că l-a sacrificat Domnului, nu Isaac (ceea ce vine în contradicţie cu Geneza capitolul 22). Această dezbatere cu privire la cine a fost fiul promis, contribuie în mare măsură la ostilitatea din ziua de azi.

Totuşi, rădăcinile străvechi ale ostilităţii dintre Isaac şi Ismael nu explică în totalitate ostilitatea de astăzi dintre evrei şi arabi. De fapt, de mii de ani în Orientul Mijlociu, evreii şi arabii au trăit relativ în pace şi indiferenţă unii faţă de alţii. Cauza pricipală a ostilităţii are o origine modernă. După Cel de-al Doilea Război Mondial, Naţiunile Unite au recunoscut ocuparea unui teren de către poporul evreu, la restabilirea statului Israel, teren care a aparţinut acestora, dar la vremea reocupării lui era locuit de arabi (palestinieni). Cei mai mulţi arabi au protestat vehement împotriva ocupării acestui teren de către poporul Israel. Naţiunile arabe s-au unit şi au atacat Israelul într-o încercare de a-i alunga pe evrei de pe terenul lor – dar ei au fost învinşi de Israel. De atunci, a fost o mare ostilitate între Israel şi vecinii săi arabi. Dacă ne uităm pe o hartă, Israelul are felie micuţă de tot de teren şi este înconjurată de naţiunile arabe mult mai mari, de exemplu Iordania, Siria, Arabia Saudită, Irak şi Egipt. Punctul nostru de vedere este că, biblic vorbind, Israelul are dreptul să existe ca naţiune având propriul teren – că Dumnezeu a dat terenul lui Israel descendenţilor lui Iacov, nepotul lui Avraam. În acelaşi timp, credem cu tărie că Israelul ar trebui să caute pacea şi să arate respect pentru vecinii lor arabi. Psalmul 122:6 declară, "Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă”.



Înapoi la pagina de început în limba Română



De ce evreii şi arabii/musulmanii se urăsc unii pe alţii?