Întrebare
Ce este ziua Domnului?
Răspuns
Ziua Domnului (diferită de Ziua [cea mare a] Domnului) e duminica. Termenul de ziua Domnului e folosit o singură dată în Scriptură. Apocalipsa 1.10 spune: „În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe." Pentru că apostolul Ioan nu dezvoltă înțelesul „zilei Domnului", putem presupune că publicul lui țintă, creștinii din primul secol, erau deja obișnuiți cu sintagma.
Unii au presupus că ziua Domnului este echivalentul nou-testamentar al Sabatului. Ziua de Sabat a fost instituită de Dumnezeu pentru națiunea lui Israel, pentru a comemora izbăvirea lor de către El din Egipt (Deuteronomul 5.15). Sabatul începea vinerea la apus și se sfârșea sâmbăta la apus și trebuia să fie o zi de totală odihnă de toată munca, un simbol al odihnei Creatorului în cea de-a șaptea zi (Genesa 2.2-3, Exodul 20.11, 23.12). Sabatul era un semn special pentru israeliți că au fost puși deoparte ca urmași ai Dumnezeului Preaînalt. Ținerea Sabatului era de folos în a-i face să se deosebească de națiunile din jurul lor. Totuși, niciunde în Scriptură nu se face referire la Sabat ca fiind ziua Domnului. Termenul de Sabat era încă în folosință în comunitatea evreiască în vremea Noului Testament și se face referire la el în acest fel de către Isus și de către apostoli (Matei 12.5, Ioan 7.23, Coloseni 2.16).
Duminica a fost ziua când Isus Cristos a înviat din morți, un fapt care a separat pentru totdeauna creștinismul de orice altă religie (Ioan 20.1). De atunci, credincioșii s-au adunat în prima zi din săptămână să celebreze victoria Lui asupra păcatului și a morții (Fapte 20.7, 1 Corinteni 16.2). Chiar dacă Sabatul a fost desemnat de Dumnezeu să fie o zi sfântă, Isus a demonstrat că este Domn și peste Sabat (Matei 12.8). Isus a afirmat că a venit nu să anuleze Legea, ci să o împlinească. Ținerea regulilor nu poate îndreptăți pe nimeni; numai prin Isus poate omenirea păcătoasă să fie declarată neprihănită (Romani 3.28). Pavel repetă acest adevăr în Coloseni 2.16-17 când scrie: „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos."
În mod obișnuit, ziua Domnului e considerată a fi duminica, însă nu e un echivalent direct al Sabatului evreiesc – cu alte cuvinte, duminica nu e „sabatul creștin". Cu toate că trebuie să punem deoparte o zi pentru odihnă și pentru a-L onora pe Domnul care a murit și a înviat pentru noi, nu ne aflăm sub Lege (Romani 6.14-15). Ca urmași ai lui Isus născuți din nou, suntem liberi să I ne închinăm în orice zi pe care o dictează conștiința noastră. Romani 14 oferă o explicație clară pentru cum trebuie să se ghideze creștinii în aceste domenii subtile gri ale uceniciei. Versetul 5 și 6 spun: „Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu."
Unii evrei mesianici vor să continue să țină Sabatul ca zi sfântă datorită moștenirii lor evreiești. Unii creștini dintre neamuri se alătură fraților și surorilor lor evrei în ținerea Sabatului ca un fel de a-L onora pe Dumnezeu. Închinarea înaintea lui Dumnezeu în ziua de Sabat e acceptabilă – din nou, ziua din săptămână nu e chestiunea cea mai importantă – dar motivația de bază din spatele alegerii e de importanță crucială. Dacă legalismul sau ținerea Legii motivează alegerea de a ține Sabatul, atunci acea alegere nu e făcută dintr-o stare potrivită a inimii (Galateni 5.4). Când inima noastră e curată înaintea Domnului, suntem liberi să I ne închinăm sâmbăta (Sabatul) sau duminica (ziua Domnului). Dumnezeu e mulțumit în mod egal de ambele.
Domnul Isus a avertizat împotriva legalismului atunci când l-a citat pe profetul Isaia: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei învățând ca învățături niște porunci omenești." (Matei 15.8-9, cf. Isaia 29.13) Dumnezeu nu e interesat de ținerea noastră de ritualuri, reguli sau cerințe. El vrea inimi care ard de dragostea și harul Lui în ziua de Sabat, în ziua Domnului și în orice altă zi (Evrei 12.28-29, Psalmul 51.15-17).
English
Ce este ziua Domnului?
