Ce sunt critica de redactare şi critica superioară?



Întrebare: Ce sunt critica de redactare şi critica superioară?

Răspuns:
Critica de redactare şi critica superioară sunt doar câteva dintre multele forme de critică biblică. Scopul lor este să examineze Scripturile şi să emită judecăţi cu privire la autoritatea, istoricitatea şi data la care au fost scrise. Majoritatea acestor metode sfârşesc prin a încerca să distrugă textul Bibliei.

Critica biblică poate fi separată în două forme majore: critica superioară şi inferioară. Critica inferioară este o încercare de a găsi formularea originală a cuvintelor textului, devreme ce nu mai avem scrierile originale. Critica înaltă se ocupă de autenticitatea textului. Se pun întrebări precum: Când a fost el scris cu adevărat? Cine a scris cu adevărat acest text?

Mulţi critici din aceste tabere nu cred în inspiraţia Scripturii şi prin urmare folosesc aceste întrebări pentru a da la o parte lucrarea Duhului Sfânt din viaţa autorilor Scripturii. Ei cred că Vechiul Testament pe care îl avem a fost pur şi simplu o compilare de tradiţii orale, care de fapt nu au fost scrise decât după ce Israelul a fost dus în captivitatea babiloniană, în 586 î.Cr.

Desigur că noi putem găsi în Scripturi că Moise a scris Legea şi primele cărţi ale Vechiului Testament (numite Pentateuhul). Dacă aceste cărţi nu au fost scrise într-adevăr de Moise, şi nu cu mulţi ani înainte de a se întemeia naţiunea lui Israel, aceşti critici ar putea reclama inexactitatea lucrurilor scrise şi, prin urmare, să respingă autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu este adevărat. (Pentru o discuţie pe marginea dovezilor faptului că Moise a fost autorul Pentateuhului vezi articolele Ipoteza documentară şi Teoria IEDP.) Critica de redactare este ideea că scriitorii evangheliilor nu au fost nimic mai mult decât ultimii compilatori ai tradiţiilor orale şi nu scriitorii direcţi ai evangheliilor. Un critic care susţine punctul de vedere al criticii de redactare spune că scopul studiului lor este să găsească „motivaţia teologică” a autorilor care a stat în spatele selecţiilor şi compilării tradiţiilor sau a altor materiale scrise ale creştinismului.

De fapt, ceea ce vedem în toate aceste forme de critică biblică este o încercare din partea unor critici de a separa lucrarea Duhului Sfânt din producerea unui document scris exact şi de încredere al Cuvântului lui Dumnezeu. Scriitorii Scripturii au explicat felul în care au luat fiinţă Scripturile. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3.16). Dumnezeu este Cel care le-a dat oamenilor cuvintele care El a vrut să fie consemnate. Apostolul Petru a scris: „Fiindcă, mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1.20-21). Aici Petru spune că aceste scrieri nu au fost plăsmuite în mintea omului şi nici nu au fost create pur şi simplu de oameni care au vrut să scrie ceva. Petru continuă: „Ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1.21). Duhul Sfânt le-a spus ce a dorit El ca ei să scrie. Nu e nevoie să criticăm autenticitatea Scripturii când putem şti că Dumnezeu a fost în spatele scenei, îndemnându-i şi conducându-i pe oameni cu privire la ce să consemneze.

Încă un verset poate prezenta interes în legătură cu acurateţea Scripturii: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi VĂ VA ADUCE AMINTE DE TOT CE V-AM SPUS EU” (Ioan 14.26). Aici Isus le spunea ucenicilor că în curând urma să plece, dar Duhul Sfânt urma să îi ajute să îşi amintească ce i-a învăţat El aici pe pământ, ca mai târziu să poată consemna acele lucruri. Dumnezeu a fost fără îndoială în spatele scrierii şi păstrării Scripturii.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce sunt critica de redactare şi critica superioară?