Care este perspectiva creștină asupra clonării umane?



Întrebare: Care este perspectiva creștină asupra clonării umane?

Răspuns:
În timp ce Biblia nu dezbate în mod specific subiectul clonării, în Scriptură există principii care aduc lumină asupra subiectului. Clonarea necesită atât ADN, cât și celule embrionare. În primul rând, ADN-ul este scos din nucleul celulei unei creaturi. Acest material, care poartă informația genetică codată, este mai apoi plasat în nucleul unei celule embrionare. Celula care primește noua informație genetică va avea propriul ADN înlăturat, pentru a putea accepta noul ADN. Dacă celula acceptă noul ADN, se formează un embrion-copie. Totuși, celula embrionară poate respinge noul ADN și să moară. De asemenea, este foarte posibil ca embrionul să nu supraviețuiască înlăturării materialului genetic original din propriul nucleu. În multe cazuri, când se încearcă clonarea, se folosesc mai mulți embrioni pentru a crește șansele unei implantări reușite a noului materialului genetic. În timp ce este posibilă crearea unei creaturi-copie în acest fel (de exemplu, oaia Dolly), șansele creării unei ființe-duplicat fără variații și fără complicații sunt extrem de mici.

Perspectiva creștină asupra procesului clonării umane poate fi formulată în lumina câtorva principii scripturale. În primul rând, ființele omenești sunt create după Chipul lui Dumnezeu și, astfel, sunt unice. Geneza 1:26-27 afirmă că omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și este unic în toată creația. Evident, viața omului trebuie tratată cu valoare, nu ca ceva ce poate fi cumpărat sau vândut. Unii oameni au promovat ideea de clonare umană cu scopul creării unor organe pentru cei care au nevoie de transplanturi și nu pot găsi un donator potrivit. Raționamentul este luarea ADN-ului unei persoane și crearea unui organ-duplicat cu respectivul ADN, iar acest lucru va reduce semnificativ respingerea organului de către organism. În timp ce acest lucru poate fi adevărat, problema este că o astfel de acțiune reduce valoare vieții umane. Procesul clonării necesită folosirea embrionilor umani. În timp ce se pot genera noi celule pentru a face organe noi, este necesară omorârea câtorva embrioni pentru a obține ADN-ul necesar. În esență, procesul clonării ar „arunca” mulți embrioni umani ca pe niște „deșeuri”, eliminând șansele ca acești embrioni să crească și să se dezvolte până la maturitate.

Mulți oameni consideră că viața nu începe în momentul concepției, odată cu formarea embrionului, astfel embrionii nu sunt cu adevărat ființe omenești. Biblia ne învață altceva. Psalmul 139:13-16 spune: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” Autorul, David, declară că el a fost cunoscut în mod personal de către Dumnezeu înainte de a se fi născut, însemnând că încă de la concepție a fost o ființă omenească cu un viitor hotărât de Dumnezeu.

Mai departe, Isaia 49:1-5 vorbește despre Dumnezeu, care l-a chemat în lucrarea Sa ca profet când încă era în pântecele mamei sale. De asemenea, Ioan Botezătorul a fost umplut de Duhul Sfânt când încă era în pântece (Luca 1:15). Toate acestea arată poziția Bibliei asupra vieții, care începe la concepție. În lumina acestor lucruri, clonarea umană, prin distrugerea embrionilor umani, nu ar fi în acord cu perspectiva Bibliei asupra vieții omenești.

În plus, dacă omenirea este creată, atunci trebuie să existe un Creator, iar omenirea este, astfel, supusă Lui și răspunde în fața acelui Creator. Deși gândirea larg răspândită – psihologia seculară și umanismul – ne învață că omul trebuie să își dea socoteală doar sieși și că omul este autoritatea finală, Biblia ne spune ceva diferit. Dumnezeu a creat omul și i-a dat responsabilitate peste pământ (Geneza 1:28-29, 9:1-2). Odată cu această responsabilitate vine și răspunderea înaintea lui Dumnezeu. Omul nu este autoritatea finală peste sine însuși, și astfel nu se află în postura de a lua decizii privitoare la valoarea vieții omenești. Nici știința nu are autoritatea prin filtrul căreia ar trebui să se ia deciziile legate de clonarea umană, avort sau eutanasiere. Conform Bibliei, Dumnezeu este singurul care are în mod justificat dreptul de a-Şi exercita controlul suveran asupra vieții umane. Încercarea de a controla astfel de lucruri înseamnă încercarea de a ne plasa în poziția lui Dumnezeu. În mod clar, omul nu trebuie să facă aceasta.

Dacă percepem omul ca fiind doar o altă creatură, și nu creația unică care este, nu este dificil să ne gândim la ființele umane ca la niște mecanisme care au nevoie de menținere și reparație. Dar noi nu suntem o colecție de molecule și chimicale. Biblia ne învață că Dumnezeu ne-a creat pe fiecare în parte și că are un plan specific pentru fiecare dintre noi. Mai mult, El dorește o relație personală cu fiecare dintre noi prin Fiul Său, Iisus Hristos. În timp ce sunt unele aspecte ale clonării umane care par a fi benefice, omenirea nu poate avea controlul asupra situației în care poate ajunge tehnologia clonării. Este o nebunie să presupunem că doar intențiile bune vor direcționa utilizarea clonării. Omul nu este în postura de a-și asuma responsabilitatea sau de a judeca ce ar fi necesar pentru direcționarea clonării ființelor omenești.

O întrebare care se ridică frecvent este dacă o ființă clonată, presupunând că procesul clonării umane va fi realizat într-o zi cu succes, ar avea suflet. Geneza 2:7 spune: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Aici este descrierea felului în care Dumnezeu a creat un suflet omenesc, viu. Sufletele sunt ceea ce suntem noi, nu ceea ce avem (1 Corinteni 15:45). Întrebarea este ce fel de suflete vii vor fi create prin clonarea umană. Această întrebare nu este una la care se poate răspunde conclusiv. Se pare că, totuși, dacă ființele umane ar fi clonate cu succes, clona ar fi o ființă la fel de umană, având inclusiv un suflet veșnic, asemenea oricărei alte ființe umane.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Care este perspectiva creștină asupra clonării umane?