Cartea Psalmii



Autorul: Scurtele descrieri care introduc psalmii îl au pe David numit ca autor de 73 de ori. Personalitatea şi identitatea lui David sunt imprimate în mod clar în mulţi dintre aceşti psalmi. Cu toate că e clar că David a scris mulţi dintre psalmii individuali, în mod clar el nu este autorul întregii colecţii. Doi dintre psalmi (72) şi (127) îi sunt atribuiţi lui Solomon, fiul şi succesorul lui David. Psalmul 90 este o rugăciune care îi este atribuită lui Moise. Un alt grupaj de 12 psalmi (50) şi (73-83) îi este atribuit familiei lui Asaf. Fiii lui Core au scris 11 psalmi (42, 44-49, 84-85, 87-88). Psalmul 88 îi este atribuit lui Heman, în timp ce (89) îi este atribuit lui Etan, ezrahitul. Cu excepţia lui Solomon şi a lui Moise, toţi aceşti autori adiţionali au fost preoţi sau leviţi care erau responsabili să asigure muzica pentru închinarea din Templu, în timpul domniei lui David. Cincizeci dintre aceşti psalmi nu au desemnat un autor specific.

Data la care a fost scrisă: O examinare atentă privitoare atât la cine sunt autorii, cât şi la tematica tratată de psalmi descoperă faptul că aceştia acoperă o perioadă de timp de multe secole. Cel mai vechi psalm din colecţie este probabil rugăciunea lui Moise (90), o reflectare asupra fragilităţii omului, în comparaţie cu veşnicia lui Dumnezeu. Cel mai de la urmă psalm este probabil (137), un cântec de jale scris în mod clar în timpul zilelor în care evreii erau ţinuţi robi de către babilonieni, din aproximativ 586 până în 538 î.Cr.

Este limpede că cei 150 de psalmi individuali au fost scrişi de mulţi oameni diferiţi, într-o perioadă de o mie de ani din istoria lui Israel. Ei trebuie că au fost adunaţi şi puşi laolaltă în forma lor curentă de către un editor necunoscut, la scurtă vreme după ce robia a luat sfârşit, în jurul anului 537 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea Psalmii este cea mai lungă carte din Biblie, cu 150 de psalmi individuali. Este de asemenea una dintre cele mai diverse, devreme ce psalmii abordează subiecte cum sunt Dumnezeu şi Creaţia Sa, războiul, închinarea, înţelepciunea, păcatul şi răul, judecata, dreptatea şi venirea lui Mesia.

Versete-cheie: Psalmul 19.1: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.”

Psalmul 22.16-18: „Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele: toate oasele aş putea să mi le număr. Ei însă pândesc şi mă privesc; îşi împart hainele mele între ei şi trag la sorţi pentru cămaşa mea.”

Psalmul 23.1: „Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.”

Psalmul 29.1-2: „Fiii lui Dumnezeu, daţi-I Domnului, daţi-I Domnului slavă şi cinste. Daţi-I Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!”

Psalmul 51.10: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”

Psalmul 119.1-2: „Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! Ferice de cei care păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor.”

Un scurt rezumat: Cartea Psalmii este o colecţie de rugăciuni, poeme şi imnuri care concentrează gândurile închinătorului asupra lui Dumnezeu în laudă şi adorare. Unele părţi din această carte erau folosite ca o culegere de imnuri în serviciile de închinare din Israelul de demult. Moştenirea muzicală a psalmilor este demonstrată de titlul lor. El vine de la un cuvânt grecesc care înseamnă „un cântec cântat cu acompanierea unui instrument muzical”.

Prefigurări: Asigurarea de către Dumnezeu a unui Mântuitor pentru poporul Său este o temă care se repetă din nou şi din nou în cartea Psalmii. În mulţi psalmi se văd imagini profetice ale lui Mesia. Psalmul 2.1-12 portretizează biruinţa şi Împărăţia lui Mesia. Psalmul 16.8-11 prefigurează moartea şi învierea Sa. Psalmul 22 ne arată suferinţa Mântuitorului pe cruce şi prezintă profeţii detaliate ale răstignirii, dintre care toate s-au împlinit în mod perfect. În Psalmul 45.6-7 este prezentată gloria lui Mesia şi a Miresei Sale, în timp ce Psalmii 72.6-17, 89.3-37, 110.1-7 şi 132.12-18 prezintă gloria şi universalitatea domniei Sale.

Aplicaţie practică: Una dintre consecinţele faptului de a fi umplut cu Duhul sau cu Cuvântul lui Hristos este cântatul. Psalmii sunt „cartea de cântări” a Bisericii Primare care a reflectat adevărul cel nou în Hristos.

Dumnezeu este acelaşi Domn în toţi psalmii. Dar noi Îi răspundem în moduri diferite, potrivit cu împrejurările specifice ale vieţii noastre. Ne închinăm unui Dumnezeu cu adevărat măreţ, declară psalmistul, Unul care este înălţat mai presus de experienţele noastre omeneşti, dar şi Unul care este suficient de aproape, încât să poată fi atins şi care merge alături de noi pe cărarea vieţii.

Putem să ne aducem toate simţămintele noastre înaintea lui Dumnezeu—oricât de negative şi de pline de plângeri ar fi—şi putem fi siguri că El va auzi şi va înţelege. Psalmistul ne învaţă că cea mai profundă rugăciune dintre toate este un strigăt după ajutor, atunci când suntem copleşiţi de problemele vieţii.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Psalmii