Cartea Leviticul



Autorul: Autorul cărţii Leviticul este Moise.

Data la care a fost scrisă: Cartea Leviticul a fost scrisă între anii 1440 şi 1400 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Datorită faptului că israeliţii au fost ţinuţi în captivitate în Egipt timp de 400 de ani, conceptul de Dumnezeu a fost distorsionat de către egiptenii politeişti, păgâni. Scopul cărţii Leviticul este să asigure instrucţiuni şi legi care să conducă un popor păcătos, şi totuşi răscumpărat, în relaţia lui cu un Dumnezeu sfânt. În cartea Leviticul, găsim sublinierea nevoii de sfinţire personală ca răspuns faţă de un Dumnezeu sfânt. Păcatul trebuie ispăşit prin aducerea de jertfe corespunzătoare (capitolele 8-10). Alte subiecte tratate în carte sunt alimentele (mâncărurile curate şi necurate), naşterea de copii şi bolile, care sunt reglementate cu atenţie (capitolele 11-15). Capitolul 16 descrie ziua Ispăşirii, când se aduce o jertfă anuală pentru păcatul cumulativ al poporului. Mai mult, poporul lui Dumnezeu trebuie să fie precaut în trăirea lui personală, morală şi socială, în contrast cu practicile curente ale păgânilor din jurul lui (capitolele 17-22).

Versete-cheie: Leviticul 1.4: „Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere-de-tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.”

Leviticul 17.11 „Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.”

Leviticul 19.18 „Să nu te răzbuni şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”

Un scurt rezumat: Capitolele 1-7 subliniază jertfele cerute deopotrivă de la laici şi de la preoţi. Capitolele 8.10 descriu consacrarea lui Aaron şi a fiilor lui în slujba de preoţie. Capitolele 11-16 conţin prescripţiile pentru diferitele tipuri de necurăţii. Ultimele 10 capitole cuprind indicaţiile lui Dumnezeu pentru poporul Lui cu privire la sfinţenia practică. Feluritele sărbători au fost instituite în închinarea pe care o aducea poporul Dumnezeului Iehova şi erau convocate şi practicate potrivit cu legile lui Dumnezeu. Binecuvântările sau blestemele vor însoţi împlinirea, respectiv călcarea poruncilor lui Dumnezeu (capitolul 26). Juruinţele făcute Domnului sunt prezentate în capitolul 27.

Tema principală a cărţii Leviticul este sfinţenia. Cererea cu privire la sfinţenie pe care Dumnezeu o adresează poporului Său se bazează pe propria Sa natură sfântă. O temă în acord cu aceasta este tema ispăşirii. Sfinţenia trebuie menţinută înaintea lui Dumnezeu şi aceasta poate fi obţinută printr-o ispăşire corespunzătoare.

Prefigurări: Mare parte dintre practicile rituale ale închinării înfăţişează în felurite moduri Persoana şi lucrarea Mântuitorului, Domnul Isus Hristos. Evrei 10 ne spune că Legea mozaică este doar „umbra bunurilor viitoare”, însemnând că jertfele aduse zilnic de către preoţi pentru păcatul poporului erau o reprezentare a jertfei supreme—Isus Hristos, a cărui jertfă va fi o dată pentru totdeauna pentru cei care vor crede în El. Sfinţenia dată temporar de Lege va fi într-o zi înlocuită de obţinerea deplină a sfinţeniei, atunci când creştinii îşi vor schimba păcatul cu neprihănirea lui Hristos (2 Corinteni 5.21).

Aplicaţie practică: Dumnezeu priveşte în mod foarte serios sfinţenia şi tot aşa trebuie să o privim şi noi. Tendinţa în biserica postmodernă este să-L creăm pe Dumnezeu după chipul nostru, dându-I atributele pe care ne-ar plăcea să le aibă, în loc de cele care sunt descrise de Cuvântul Său. Sfinţenia desăvârşită a lui Dumnezeu, splendoarea transcendentă şi „lumina Sa de care nu te poţi apropia” (1 Timotei 6.16) pentru mulţi creştini sunt concepte străine. Suntem chemaţi să umblăm în lumină şi să dăm la o parte întunericul din viaţa noastră, ca să fim plăcuţi înaintea Lui. Un Dumnezeu sfânt nu poate tolera păcatul ostentativ, lipsit de ruşine în copiii Săi şi sfinţenia Sa Îi cere să-l pedepsească. Nu trebuie să îndrăznim cumva să tratăm uşor păcatul sau aversiunea lui Dumnezeu faţă de acesta şi nici nu trebuie să-l tratăm ca fiind în vreun fel neimportant.

Laudă-L pe Domnul pentru că, datorită morţii lui Hristos în locul nostru, nu mai trebuie să aducem jertfe animale. Tema Leviticului este substituţia. Moartea animalelor era o pedeapsă substitutivă pentru cei care au păcătuit. În acelaşi fel, dar într-un mod infinit mai bun, jertfa lui Isus de pe cruce a fost substitutul pentru păcatele noastre. Acum putem sta fără teamă înaintea unui Dumnezeu de o sfinţenie absolută, pentru că El vede în noi neprihănirea lui Hristos.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Leviticul