Cartea Ezra



Autorul: Cartea Ezra nu îşi numeşte în mod specific autorul. Tradiţia spune că Ezra a fost cel care a scris cartea Ezra. Este interesant de observat că, odată ce Ezra apare în scenă în capitolul 7, autorul cărţii Ezra trece de la a scrie la persoana a treia la persoana întâi. Acest lucru ar putea adăuga credibilitate ideii că Ezra este autorul.

Data la care a fost scrisă: Cartea Ezra a fost scrisă probabil între anii 460 şi 440 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: Cartea Ezra este devotată evenimentelor care se petrec în ţara lui Israel în perioada întoarcerii din robia babiloniană şi în anii următori, acoperind o vreme de aproximativ un secol, începând cu anul 538 î.Cr. În cartea Ezra, accentul cade pe reconstruirea Templului. Cartea conţine consemnări genealogice cuprinzătoare, în principal cu scopul de a dovedi pretenţiile la preoţie din partea descendenţilor lui Aaron.

Versete-cheie: Ezra 3.11: „Cântau, mărindu-L şi lăudând-L pe Domnul prin aceste cuvinte: «Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!» Şi tot poporul scotea mari strigăte de bucurie, lăudându-L pe Domnul, pentru că puneau temeliile Casei Domnului.”

Ezra 7.6: „Acest Ezra a venit din Babilon: era un cărturar iscusit în Legea lui Moise dată de Domnul Dumnezeul lui Israel. Şi, fiindcă mâna Domnului Dumnezeului său era peste el, împăratul i-a dat tot ce ceruse.”

Un scurt rezumat: Cartea poate fi împărţită după cum urmează: Capitolele 1-6—Prima întoarcere sub Zorobabel şi clădirea celui de-al doilea Templu. Capitolele 7-10—Lucrarea lui Ezra. Devreme ce între capitolele 6 şi 7 se scurge mai bine de jumătate de secol, personajele din prima parte a cărţii au murit până în momentul la care Ezra şi-a început lucrarea în Ierusalim. Ezra este persoana proeminentă din cărţile Ezra şi Neemia. Ambele cărţi se încheie cu rugăciuni de mărturisire (Ezra 9, Neemia 9) urmate de o separare de practicile păcătoase în care căzuseră. Unele concepte ale naturii mesajelor de încurajare ale lui Hagai şi ale lui Zaharia, care sunt introduse în această naraţiune (Ezra 5.1), se pot vedea în cărţile profetice care le poartă numele.

Cartea Ezra parcurge întoarcerea din robie pentru a reconstrui Templul, până la decretul lui Artaxerxes, eveniment conţinut de începutul cărţii Neemia. Hagai a fost prorocul principal din zilele lui Ezra, şi Zaharia a fost prorocul din timpul lui Ieremia.

Prefigurări: Vedem în cartea Ezra o continuare a temei biblice a rămăşiţei. Ori de câte ori se abate dezastrul sau judecata, Dumnezeu salvează întotdeauna o mică rămăşiţă pentru Sine Însuşi—Noe şi familia lui de distrugerea potopului; familia lui Lot din Sodoma şi Gomora; cei 7.000 de proroci păstraţi în Israel în ciuda persecuţiei lui Ahab şi a Izabelei. Atunci când israeliţii au fost luaţi ca robi în Egipt, Dumnezeu Şi-a scăpat rămăşiţa şi a dus-o în Ţara Promisă. În jur de 15.000 de oameni s-au întors în ţinutul Iudeii în Ezra 2.64-67 şi totuşi, când se compară cu numărul celor din Israel din perioada înfloritoare de sub împăratul David, observaţia lor este: „Suntem lăsaţi astăzi ca o rămăşiţă.” Tema rămăşiţei este dusă în Noul Testament, unde Pavel ne spune că „în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har” (Romani 11.5). Cu toate că majoritatea oamenilor din zilele lui Isus L-au respins, a rămas totuşi un număr de oameni pe care Dumnezeu i-a pus deoparte şi i-a păstrat în Fiul Său şi în legământul harului Său. De-a lungul tuturor generaţiilor de la Hristos încoace, există o rămăşiţă de oameni credincioşi ale căror picioare se află pe calea îngustă care duce la viaţă veşnică (Matei 7.13-14). Această rămăşiţă va fi păstrată prin puterea Duhului Sfânt care i-a pecetluit şi care îi va duce în siguranţă până în ultima zi (2 Corinteni 1.22, Efeseni 4.30).

Aplicaţie practică: Cartea Ezra este o cronică a nădejdii şi a restaurării. Pentru creştinii a căror viaţă este marcată de păcat şi de rebeliune împotriva lui Dumnezeu, există o speranţă măreaţă că avem un Dumnezeu al iertării, un Dumnezeu care nu ne va întoarce spatele atunci când Îl căutăm cu pocăinţă şi zdrobire (1 Ioan 1.9). Întoarcerea israeliţilor la Ierusalim şi rezidirea Templului se repetă în viaţa fiecărui creştin care se întoarce din robia păcatului şi din rebeliunea împotriva lui Dumnezeu şi găseşte în El un bun-venit acasă plin de dragoste. Indiferent de cât de mult timp am petrecut înstrăinaţi, El este gata să ne ierte şi să ne primească înapoi în familia Sa. El doreşte să ne arate cum să ne rezidim viaţa şi să ne restaurăm inima, în care se află Templul Duhului Sfânt. La fel ca în cazul rezidirii Templului din Ierusalim, Dumnezeu conduce munca de renovare şi de rededicare a vieţii noastre în slujba Lui.

Opoziţia duşmanilor lui Dumnezeu faţă de rezidirea Templului se face după un model specific duşmanului sufletului nostru. Satan îi foloseşte pe aceia care par să fie pe aceeaşi lungime de undă cu scopurile lui Dumnezeu ca să ne amăgească şi să încerce să împiedice planurile lui Dumnezeu. Ezra 4.2 descrie vorbirea înşelătoare a acelora care pretind să se închine lui Hristos, dar a căror intenţie reală este să dărâme, nu să zidească. Trebuie să stăm de veghe împotriva unor astfel de înşelători, să le răspundem aşa cum au făcut israeliţii şi să refuzăm să fim păcăliţi de cuvintele lor plăcute şi de mărturisiri false de credinţă.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Ezra