Cartea Deuteronomul



Autorul: Moise a scris cartea Deuteronomul, care este, de fapt, o colecţie de „predici” ale sale către Israel înainte de a trece Iordanul. „Iată cuvintele pe care le-a spus Moise” (1.1). Altcineva (Iosua probabil) s-ar putea să fi scris ultimul capitol.

Data la care a fost scrisă: Aceste predici au fost ţinute în cele 40 de zile de dinaintea intrării lui Israel în Ţara Promisă. Prima predică a fost ţinută în prima zi a lunii a 11-a (1.3) şi israeliţii au trecut Iordanul 70 de zile mai târziu, în ziua a 10-a a lunii întâi (Iosua 4.19). Scădeţi cele 30 de zile de bocet de după moartea lui Moise (Deuteronomul 34.8) şi ne rămân 40 de zile. Anul era 1410 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: O generaţie nouă de israeliţi se pregătea să intre în Ţara Promisă. Mulţimea nu experimentase minunea de la Marea Roşie, nici nu auzise Legea dată pe Sinai, şi urmau să intre într-o ţară nouă, cu multe pericole şi ispite. Cartea Deuteronomul a fost dată ca să le reamintească de Legea lui Dumnezeu şi de puterea lui Dumnezeu.

Versete-cheie: „Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru aşa cum vi le dau eu.” (Deuteronomul 4.2)

„Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” (Deuteronomul 6.4-7)

„Le-a zis: «Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.»” (Deuteronomul 32.46-47)

Un scurt rezumat: Israeliţilor li se porunceşte să-şi aducă aminte de patru lucruri: de credincioşia lui Dumnezeu, de sfinţenia lui Dumnezeu, de binecuvântările lui Dumnezeu şi de atenţionările lui Dumnezeu. Primele trei capitole recapitulează călătoria din Egipt până în locul unde se aflau, în Moab. Capitolul 4 este o chemare la ascultare, la a-I fi credincioşi Dumnezeului care era credincios faţă de ei.

Capitolele de la 5 la 26 sunt o repetare a Legii. Cele Zece Porunci, legile privind jertfele şi zilele deosebite şi restul Legii sunt date noii generaţii. Celor care ascultă le sunt promise binecuvântări (5.29, 6.17-19, 11.13-15), iar celor care încalcă Legea li se promite foamete (11.16-27).

Subiectul binecuvântării şi al blestemului este continuat în capitolele 27-30. Această secţiune a cărţii se încheie cu o alegere clară pusă în faţa lui Israel: „Ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul.” Dorinţa lui Dumnezeu pentru poporul Lui se găseşte în ceea ce-i recomandă: „alege viaţa” (30.19).

În ultimele capitole, Moise încurajează poporul; îl delegă pe cel care-l va înlocui, pe Iosua; consemnează un cântec şi dă o ultimă binecuvântare fiecărei seminţii a lui Israel. Capitolul 34 relatează circumstanţele morţii lui Moise. Acesta a urcat pe muntele Pisga, unde Domnul i-a arătat Ţara Promisă, în care nu putea intra. La 120 de ani, dar încă cu vederea bună şi cu puterea tinereţii, Moise a murit în prezenţa Domnului. Cartea Deuteronomul se încheie cu un scurt necrolog al acestui mare profet.

Prefigurări: Multe subiecte din Noul Testament sunt prezente în cartea Deuteronomul. Cel mai important dintre ele este necesitatea respectării Legii mozaice şi imposibilitatea înfăptuirii acestui lucru. Jertfele fără sfârşit necesare pentru ispăşirea păcatelor poporului — care călca Legea în mod continuu — îşi vor găsi finalitatea în jertfa adusă „o dată pentru totdeauna” a lui Hristos (Evrei 10.10). Datorită lucrării Lui de ispăşire de pe cruce, nu vom mai avea nevoie de jertfe pentru păcat.

Alegerea israeliţilor ca popor aparte a lui Dumnezeu prefigurează faptul că El îi va alege pe cei care vor crede în Hristos (1 Petru 2.9). În Deuteronomul 18.15-19, Moise profeţeşte privitor la un alt profet — cel mai mare Profet care va veni, care este Mesia. La fel ca Moise, va primi şi va propovădui o descoperire divină şi Îşi va călăuzi poporul (Ioan 6.14, 7.40).

Aplicaţie practică: Cartea Deuteronomul subliniază importanţa Cuvântului lui Dumnezeu. Este o parte vitală a vieţii noastre. Cu toate că nu mai suntem sub Legea Vechiului Testament, suntem încă responsabili să ne supunem voii lui Dumnezeu în viaţa noastră. Simpla ascultare aduce binecuvântare, şi păcatul îşi are consecinţele lui.

Niciunul dintre noi nu ne aflăm „deasupra Legii”. Chiar şi lui Moise, conducătorul şi profetul ales de Dumnezeu, i se cerea să asculte. Motivul pentru care nu i s-a îngăduit să intre în Ţara Promisă a fost că nu a ascultat de porunca clară a lui Dumnezeu (Numeri 20.13).

În timpul ispitirii din pustiu, Isus a citat de trei ori din cartea Deuteronomul (Matei 4). Prin aceasta, Isus a ilustrat pentru noi necesitatea de a strânge Cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră, ca să nu păcătuim împotriva Lui (Psalmul 119.11).

Aşa cum Israel şi-a amintit de credincioşia lui Dumnezeu, tot astfel trebuie să facem şi noi. Trecerea Mării Roşii, prezenţa sfântă de pe Sinai şi binecuvântarea manei din pustiu ar trebui să fie o încurajare şi pentru noi. Un mod extraordinar de a continua să mergem înainte este să ne luăm un timp să privim înapoi şi să vedem ce a făcut Dumnezeu.

În Deuteronomul avem de asemenea o imagine minunată a unui Dumnezeu plin de dragoste, care doreşte o relaţie deosebită cu copiii Lui. Dumnezeu spune că dragostea este motivul pentru care l-a scos pe Israel din Egipt „cu mână tare” şi l-a răscumpărat (Deuteronomul 7.7-9). Ce lucru minunat să fii eliberat din robia păcatului şi să fii iubit de un Dumnezeu atotputernic!



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Deuteronomul