Cartea Daniel



Autorul: Cartea Daniel îl identifică pe Daniel ca autor al său (Daniel 9.2, 10.2). Isus de asemenea îl menționează pe Daniel ca autor (Matei 24.15).

Data la care a fost scrisă: Cartea Daniel a fost scrisă probabil între anii 540 și 530 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: În anul 605 î.Cr., Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a cucerit regatul lui Iuda și i-a deportat pe mulți dintre locuitorii lui în Babilon – inclusiv pe Daniel. Daniel a slujit la curtea regală a lui Nebucadnețar și a câtorva domnitori care l-au succedat pe acesta. Cartea Daniel consemnează acțiunile, profețiile și vedeniile prorocului Daniel.

Versete-cheie: Daniel 1.19-20: „Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toți tinerii aceia nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. De aceea, ei au fost primiți în slujba împăratului. În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui.”

Daniel 2.31: „Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare.”

Daniel 3.17-18: „Iată, Dumnezeul nostru căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, și ne va scoate din mâna ta, împărate. Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălțat!”

Daniel 4.34-35: „L-am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui Împărăție dăinuie din neam în neam. Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului, și nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: «Ce faci?»”

Daniel 9.25-27: „Să știi, dar, și să înțelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi, timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare. După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și, împreună cu el, și pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare, și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

Un scurt rezumat: Cartea Daniel poate fi împărțită în trei secțiuni. Capitolul 1 descrie cucerirea Ierusalimului de către babilonieni. Alături de mulți alții, Daniel și cei trei prieteni ai lui au fost deportați în Babilon și, datorită curajului lor și a binecuvântării evidente a lui Dumnezeu care era asupra lor, au fost promovați în serviciul regelui (Daniel 1.17-20).

Capitolele 2-7 consemnează că Nebucadnețar a avut un vis pe care numai Daniel l-a putut tâlcui în mod corect. Visul lui Nebucadnețar cu chipul cel mare a reprezentat împărățiile care urmau să se ridice în viitor. Nebucadnețar a făcut un chip mare al lui însuși și i-a obligat pe toți să se închine înaintea lui. Șadrac, Meșac și Abed-Nego au refuzat și au fost cruțați în mod miraculos de Dumnezeu, cu toate că fuseseră aruncați într-un cuptor încins. Nebucadnețar este judecat de Dumnezeu pentru mândria lui, dar mai târziu este restaurat, odată ce recunoaște și acceptă suveranitatea lui Dumnezeu.

Capitolul 5 al cărții Daniel consemnează episodul în care Belșațar, fiul lui Nebucadnețar, folosește în mod abuziv lucrurile luate din Templul din Ierusalim și primește, ca răspuns, un mesaj de la Dumnezeu, scris pe perete. Numai Daniel a putut tâlcui scrisul, un mesaj al judecății iminente din partea lui Dumnezeu. Daniel este aruncat în groapa cu lei pentru refuzul de a se ruga împăratului, dar a fost cruțat în mod miraculos. Dumnezeu i-a dat lui Daniel o vedenie cu patru fiare. Ele i-au reprezentat pe împărații imperiilor Babilonian, Medo-Persan, Grec și Roman.

Capitolele 8-12 conțin o vedenie care implică un berbec, un țap și câteva coarne – care de asemenea se referă la împărății viitoare și la domnitorii acestora. Capitolul 9 din cartea Daniel consemnează profeția lui Daniel referitoare la cele „șapte săptămâni”. Dumnezeu i-a dat lui Daniel cronologia exactă privitoare la momentul în care Mesia urma să vină și să fie stârpit. Profeția menționează de asemenea un conducător din viitor care va încheia un legământ de șapte ani cu Israelul, pe care îl va rupe după trei ani și jumătate, fiind urmat apoi la scurt timp de marea judecată și de desăvârșirea tuturor lucrurilor. După această măreață vedenie, Daniel este vizitat și întărit de către un înger, și acesta îi explică lui Daniel viziunea în detaliu.

Prefigurări: În aceste relatări despre cuptorul aprins și despre Daniel în groapa cu lei, vedem o prefigurare a mântuirii asigurate de către Hristos. Cei trei oameni declară că Dumnezeu este un Dumnezeu mântuitor, care poate asigura o cale de scăpare din foc (Daniel 3.17). În același fel, prin faptul că L-a trimis pe Isus să moară pentru păcatele noastre, Dumnezeu a asigurat o scăpare din focul Iadului (1 Petru 3.18). În cazul lui Daniel, Dumnezeu a trimis un înger care să închidă gura leilor, și astfel l-a scăpat pe Daniel de la moarte. Isus Hristos este asigurarea noastră de pericolele păcatului care amenință să ne distrugă.

Vedenia lui Daniel cu privire la vremurile din urmă Îl înfățișează pe Mesia lui Israel, prin care mulți vor fi făcuți curați și sfinți (Daniel 12.10). El este neprihănirea noastră (1 Petru 5.21), prin care păcatele noastre, cu toate că sunt roșii ca sângele, vor fi spălate, și noi vom fi albi ca zăpada (Isaia 1.18).

Aplicație practică: La fel ca Șadrac, Meșac și Abed-Nego, trebuie să stăm întotdeauna fermi pentru ceea ce știm că este drept. Dumnezeu este mai mare decât orice pedeapsă care poate veni asupra noastră. Fie că Dumnezeu alege să ne scape, fie că nu, El este întotdeauna vrednic de încrederea noastră. Dumnezeu știe ce e cel mai bine și El îi onorează pe cei care se încred în El și Îl ascultă.

Dumnezeu are un plan, și planul său merge până la cele mai complexe detalii. Dumnezeu cunoaște și este în controlul viitorului. Tot ceea ce a prevestit Dumnezeu s-a împlinit întocmai. De aceea, trebuie să credem și să avem încredere că lucrurile pe care le-a vestit pentru viitor se vor întâmpla într-o zi exact așa cum a spus.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea Daniel