Cartea 2 Samuel



Autorul: Cartea 2 Samuel nu îşi identifică autorul. Nu poate fi vorba despre prorocul Samuel, devreme ce acesta a murit în 1 Samuel. Scriitori posibili îi includ pe Natan şi pe Gad (vezi 1 Cronici 29.29).

Data la care a fost scrisă: La început, cărţile 1 şi 2 Samuel formau o singură carte. Traducătorii Septuagintei le-au separat, şi noi am păstrat de atunci această separare. Evenimentele din cartea 1 Samuel acoperă un interval de timp de aproximativ 100 de ani, din 1100 î.Cr. până în 1000 î.Cr. Evenimentele din 2 Samuel acoperă alţi 40 de ani. Data la care a fost scrisă, astfel, ar fi undeva după anul 960 î.Cr.

Scopul pentru care a fost scrisă: 2 Samuel este consemnarea domniei lui David. Această carte plasează Legământul davidic în contextul său istoric.

Versete-cheie: 2 Samuel 7.16: „Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”

2 Samuel 19.4: „Împăratul îşi acoperise faţa şi striga în gura mare: «Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!»”

2 Samuel 22.2-4 „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu. Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.”

Un scurt rezumat: Cartea 2 Samuel poate fi împărţită în două mari secţiuni—victoriile lui David (capitolele 1-10) şi necazurile lui David (capitolele 11-20). Ultima parte a cărţii (capitolele 21-24) este un apendice noncronologic, care conţine detalii suplimentare ale domniei lui David.

Cartea începe cu momentul în care David primeşte ştirea morţii lui Saul şi a fiilor săi. El vesteşte un timp de jale. Curând după aceea, David este încoronat rege peste Iuda, în timp ce Iş-Boşet, unul dintre fiii supravieţuitori ai lui Saul, este încoronat împărat peste Israel (capitolul 2). Urmează un război civil, dar Iş-Boşet este ucis şi israeliţii îi cer lui David să domnească şi peste ei (capitolele 4-5).

David mută capitala ţării de la Hebron la Ierusalim şi mai târziu mută chivotul legământului (capitolele 5-6). Planul lui David de a construi Templul în Ierusalim este interzis de Dumnezeu, care îi promite atunci lui David două lucruri: 1) David va avea un fiu care va domni după el; 2) Fiul lui David va zidi Templul; 3) tronul ocupat de descendenţii lui David va fi întemeiat pentru veşnicie şi 4) Dumnezeu nu Îşi va îndepărta niciodată îndurarea de casa lui David (2 Samuel 7.14-16).

David îl conduce pe Israel la victorie împotriva multor duşmani care îl înconjurau. El de asemenea arată bunătate faţă de familia lui Ionatan, luându-l la el pe Mefiboşet, fiul infirm al lui Ionatan (capitolele 8-10).

Apoi David cade. El pofteşte o femeie frumoasă, numită Bat-Şeba, comite adulter cu ea şi apoi îl ucide pe soţul acesteia (capitolul 11). Când profetul Natan îl confruntă pe David privitor la păcatul lui, David îşi recunoaște vina şi Dumnezeu, plin de îndurare, îl iartă. Totuşi, Domnul îi spune lui David că tulburările vor veni tocmai din casa lui.

Necazul vine când întâiul născut al lui David, Amnon, o necinsteşte pe sora sa de jumătate, Tamar. Ca răzbunare, fratele lui Tamar, Absalom, îl ucide pe Amnon. Apoi Absalom fuge din Ierusalim, ca să nu înfrunte mânia tatălui său. Mai târziu, Absalom conduce o revoltă împotriva lui David şi câţiva dintre asociaţii de mai înainte ai lui David se alătură revoltei (capitolele 15-16). David este obligat să plece din Ierusalim şi Absalom se aşează ca împărat pentru un scurt timp. Uzurpatorul este totuşi înlăturat şi—împotriva voinţei lui David—este omorât. David îşi jeleşte fiul căzut.

Un sentiment general de nelinişte frământă restul domniei lui David. Bărbaţii din Israel ameninţă să se despartă de Iuda, şi David trebuie să înăbuşe o altă răscoală (capitolul 20).

Apendicele cărţii include informaţii privitoare la o foamete de trei ani în ţară (capitolul 21), un cântec al lui David (capitolul 22), o consemnare a faptelor eroice ale vitejilor lui David (capitolul 23) şi recensământul vinovat al lui David şi ciuma care a urmat (capitolul 24).

Prefigurări: Domnul Isus Hristos este văzut în primul rând în cele două părţi ale cărţii 2 Samuel. Mai întâi, Legământul davidic, aşa cum este subliniat în 2 Samuel 7.16: „Casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie” şi reiterat în Luca 1.3-33, în cuvintele îngerului care i s-a arătat Mariei, ca să-i anunţe naşterea lui Isus: „El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” Hristos este împlinirea Legământului davidic; El este Fiul lui Dumnezeu din sămânţa lui David care va domni pe vecie.

În al doilea rând, Isus este văzut în cântecul lui David de la sfârşitul vieţii sale (2 Samuel 22.2-51). El cântă despre stânca lui, cetăţuia şi izbăvitorul său, refugiul şi izbăvitorul său. Isus este Stânca noastră (1 Corinteni 10.4, 1 Petru 2.7-9), Izbăvitorul lui Israel (Romani 11.25-27), cetăţuia la care „am alergat să găsim scăpare, să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte” (Evrei 6.18) şi singurul nostru Mântuitor (Luca 2.11, 2 Timotei 1.10).

Aplicaţie practică: Oricine poate cădea. Chiar şi un om asemenea lui David, care a dorit cu adevărat să-L urmeze pe Dumnezeu şi care era binecuvântat din abundenţă de Dumnezeu a fost vulnerabil la ispită. Păcatul lui David cu Bat-Şeba ar trebui să fie o avertizare pentru fiecare dintre noi să ne păzim inimia, ochii şi mintea noastră. Mândria cu privire la maturitatea noastră spirituală şi la capacitatea noastră de a rezista ispitei prin puterea noastră este primul pas înspre cădere (1 Corinteni 10.12).

Dumnezeu este plin de îndurare să ierte chiar şi cele mai odioase păcate, atunci când ne pocăim cu adevărat. Totuşi, vindecarea rănii cauzate de păcat nu şterge întotdeauna cicatricea. Păcatul are consecinţe naturale şi, chiar şi după ce a fost iertat, David a cules ceea ce a semănat. Fiul său născut din unirea nelegitimă cu nevasta unui alt om i-a fost luat (2 Samuel 12.14-24) şi David a suferit nefericirea unei ruperi a relaţiei de dragoste cu Tatăl său ceresc (Psalmul 32 şi 51). Ce mult mai bine este să evităm păcatul de la început, decât să trebuiască să căutăm iertare mai târziu!



Înapoi la pagina de început în limba Română



Cartea 2 Samuel