De ce este important să credem în ineranţa Bibliei?




Întrebare: De ce este important să credem în ineranţa Bibliei?

Răspuns:
Trăim într-o vreme când există o tendinţă tot mai mare de a ridica din umeri atunci când cineva se confruntă cu o eroare. În loc să întrebe ca Pilat “Ce este adevărul?”, omul postmodern spune “nimic nu este adevăr” sau probabil “există adevăr, dar nu-l putem cunoaşte”. Ne-am obişnuit să fim minţiţi şi mulţi oameni s-au obişnuit deja cu falsa noţiune că şi Biblia conţine erori.

Doctrina ineranţei Bibliei este una extrem de importantă fiindcă adevărul contează. Această problemă se reflectă asupra caracterului lui Dumnezeu şi este fundamentală pentru înţelegerea fiecărei învăţături a Bibliei. Mai jos sunt câteva motive pentru care ar trebui să credem într-un mod absolut în ineranţa Bibliei:

1. Biblia însăşi pretinde că este perfectă. “ Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ, şi curăţit de şapte ori” (Psalmul 12:6). “Legea Domnului este desăvârşită” (Psalmul 19:7). “Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El” (Proverbe 30:5). Aceste pretenţii de puritate şi perfecţiune sunt afirmaţii absolute. Observaţi că nu spune, că orice cuvânt al lui Dumnezeu “probabil” că este curat sau ca Scriptura este “aproape” perfectă. Biblia susţine perfecţiunea completă şi nu lasă niciun loc teoriilor “perfecţiunii parţiale”.

2. Biblia stă în picioare sau cade ca un întreg. Dacă într-un ziar important se descoperă în mod regulat diverse erori, acesta va fi rapid discreditat. Nimeni nu va spune: “toate erorile se limitează doar la pagina trei”. Pentru a fi demn de încredere în oricare din parţile lui, ziarul trebuie să fie veridic în totalitate. În acelaşi mod, dacă Biblia este lipsită de acurateţe când vorbeşte despre geologie, de ce trebuie să fie teologia ei demnă de încredere? Ea fie este un document demn de încredere, fie – nu.

3. Biblia Îl reflectă pe Autorul ei. Toate cărţile îşi reflectă autorul. Biblia a fost scrisă de Dumnezeu Însuşi, prin autori umani, într-un proces numit “inspiraţie”. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16). Vezi de asemenea 2 Petru 1:21 şi Ieremia 1:2.

Noi credem că Dumnezeul care a creat universul este capabil să scrie o carte. Mai mult, Dumnezeul care este perfect, este capabil să scrie o carte perfectă. Întrebarea care se ridică nu este: “Are Biblia vreo greşeală?”, ci “Poate Dumnezeu să facă o greşeală?”. Dacă Biblia conţine erori, atunci Dumnezeu nu este omniştient şi poate să facă erori. Dacă Biblia conţine informaţie greşită, atunci Dumnezeu nu spune adevărul, ci mai degrabă este un mincinos. Dacă Biblia conţine contradicţii, atunci Dumnezeu este autorul confuziei. Cu alte cuvinte, daca ineranţa biblică nu este adevărată, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeu.

4. Biblia ne judecă pe noi şi nu vice versa. “Căci Cuvântul lui Dumnezeu ... judecă simţirile şi gândurile inimii” (Evrei 4:12). Observaţi legătura între “inimă” şi “Cuvânt”. Cuvântul cercetează, iar inima este cercetată. A nu crede părţi din Cuvântul lui Dumnezeu, oricare ar fi motivul, înseamnă a inversa procesul. Noi devenim examinatorii, iar Cuvantul trebuie să se supună “minţii superioare”. Totuşi, Dumnezeu spune: “Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? ...” (Romani 9:20)

5. Mesajul Bibliei trebuie luat ca un întreg. El nu este un amestec de doctrine din care suntem liberi să alegem. Multor oameni le plac versetele care vorbesc de dragostea lui Dumnezeu, dar nu le plac versetele care vorbesc de judecata lui Dumnezeu împotriva păcătoşilor. Însă, noi nu putem rupe şi alege doar ceea ce ne place din Biblie, iar restul să aruncăm. Dacă Biblia greşeşte în legătura cu iadul, de exemplu, atunci cine ar spune că este adevărată când vorbeşte de cer – sau de orice altceva? Dacă Biblia nu oferă corect detaliile despre creaţie, atunci nici detaliile cu privire la mântuire nu pot fi demne de încredere. Dacă istoria cu Iona este un mit, atunci probabil şi istoria lui Isus este la fel. Dimpotrivă, Dumnezeu a spus ceea ce a spus, iar Biblia ne prezintă imaginea completă a ceea ce este Dumnezeu. “Cuvântul Tau, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri” (Psalmul 119:89).

6. Biblia este singura noastră autoritate pentru credinţă şi practică. Daca ea nu este demnă de încredere, atunci pe ce ne bazăm credinţa? Isus ne spune să credem, iar aceasta include credinţa în tot ce ne spune El în Cuvântul Său. Ioan 6:67-69 este un pasaj foarte frumos. Iisus tocmai a vorbit de plecarea unora care ziceau că Îl vor urma. El se întoarce spre cei doisprezece ucenici şi îi întreabă: “Voi nu vreţi să vă duceţi?” „Doamne” I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice”. Fie ca şi noi să avem aceeaşi încredere în Domnul şi cuvintele Lui dătătoare de viaţă.

Nimic din ce am prezentat mai sus nu trebuie luat ca o respingere a adevăratei ştiinte. Ineranţa Bibliei nu înseamnă că trebuie să ne oprim în a ne folosi minţile sau să acceptăm orbeşte ce ne spune Biblia. Avem porunca de a studia Cuvântul (2 Timotei 2:15), iar cei care îl studiază sunt lăudaţi (Faptele Apostolilor 17:11). De asemenea, recunoaştem că există în Biblie pasaje dificile, cât şi divergenţe referitoare la interpretare. Scopul nostru este să ne apropiem de Scriptură cu reverenţă şi într-un duh de rugăciune, iar atunci când găsim ceva ce nu înţelegem, să ne rugăm mai tare, să studiem mai mult şi – dacă răspunsul continuă să ne scape – să ne recunoaştem umil limitările în faţa Cuvântului perfect al lui Dumnezeu.



Înapoi la pagina de început în limba Română



De ce este important să credem în ineranţa Bibliei?