Vechiul Testament versus Noul Testament – Care sunt diferenţele?




Întrebare: Vechiul Testament versus Noul Testament – Care sunt diferenţele?

Răspuns:
Vechiul Testament pune bazele pentru învăţătura şi evenimentele găsite în Noul Testament. Biblia este o revelaţie progresivă. Dacă săriţi peste prima parte a unei cărţi bune şi încercaţi s-o terminaţi de citit, va fi greu să înţelegeţi personajele, intriga/subiectul şi încheierea. În acelaşi mod, Noul Testament este înţeles în întregime atunci când este văzut ca şi împlinire a evenimentelor, personajelor, legilor, sistemului sacrificial, legămintelor şi a promisiunilor din Vechiul Testament.

Dacă am fi avut doar Noul Testament, am fi început să citim Evangheliile şi nu am fi ştiut de ce Iisus era asteptat ca Mesia (Un rege salvator). Fără Vechiul Testament, nu am fi înţeles de ce a venit acest Mesia (vezi Isaia 53) şi nu am fi avut capacitatea de a-L identifica pe Iisus din Nazaret cu Mesia, pentru că ne-ar fi lipsit numeroasele şi detaliatele profeţii făcute cu privire la El: naşterea Lui (Mica 5:2), moartea Lui (Psalmul 22, în special versetele 1, 7-8, 14-18; Psalmul 69:21), învierea Lui (Psalmul 16:10) şi multe alte detalii despre misiunea Lui (Isaia 52:19, 9:2).

Fără Vechiul Testament, nu am putea înţelege obiceiurile evreieşti care sunt menţionate în Noul Testament. Nu am înţelege pervertirile făcute de farisei la Legea lui Dumnezeu adăugând la ea tradiţiile lor. Nu am înţelege de ce Iisus era atât de tulburat când a curăţat Templul. Nu am înţelege că putem folosi aceeaşi înţelepciune pe care a folosit-o Hristos când răspundea adversarilor Săi.

Evangheliile şi Faptele Apostolilor înregistrează multe împliniri ale profeţiilor care au fost scrise cu sute de ani înainte în Vechiul Testament. În descrierile din Noul Testament referitoare la naşterea, viaţa, minunile, moartea şi învierea Domnului Iisus, găsim împlinirea profeţiilor Vechiului Testament despre prima venire a lui Mesia. Tocmai aceste detalii validează pretenţia lui Iisus că este Hristosul promis. Chiar şi profeţiile Noului Testament (multe dintre ele sunt în cartea Apocalipsa) sunt zidite pe profeţiile anterioare găsite în cărţile Vechiului Testament. Aceste profeţii ale Noului Testament se referă la evenimentele din jurul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Aproximativ două din trei versete din Apocalipsa sunt bazate sau fac referire la versete din Vechiul Testament.

De asemenea, fiindcă revelaţia în Scriptură este progresivă, Noul Testament aduce în centrul atenţiei învăţături la care se făcea doar aluzie în Vechiul Testament. Cartea Evrei descrie cum Iisus este adevăratul Mare Preot şi modul în care jertfa Lui înlocuieşte toate jertfele anterioare, care erau simple imagini, simboluri a adevăratei Lui jertfe. Vechiul Testament ne oferă Legea care are două părţi: poruncile şi binecuvântările/blestemul care vin din ascultarea sau neascultarea acestor porunci. Noul Testament explică faptul că Dumnezeu a dat acele porunci pentru a arăta oamenilor nevoia lor de mântuire; ele niciodată nu au fost destinate să fie mijloace ale mântuirii (Romani 3:19).

Vechiul Testament descrie sistemul sacrificial pe care l-a dat Dumnezeu evreilor pentru acoperirea temporară a păcatelor lor. Noul Testament clarifică faptul că acest sistem se referea la jertfa lui Hristos, singura care poate aduce mântuire (Faptele Apostolilor 4:12; Evrei 10:4-10). Vechiul Testament ne descrie raiul pierdut, pe când Noul Testament ne arată cum raiul a fost redoândit pentru oameni prin al doilea Adam (Hristos) şi cum într-o zi va fi restaurat. Vechiul Testament declară că omul a fost separat de Dumnezeu prin păcat (Geneza, capitolul 3), iar Noul Testament declară că acum omul poate fi restaurat în relaţia lui cu Dumnezeu (Romani, capitolele 3-6). Vechiul Testament prezice viaţa lui Mesia. Evangheliile relatează partea esenţială a vieţii lui Iisus, iar Epistolele interpretează viaţa Lui şi modul în care să răspundem la tot ce a facut El.

Fără Vechiul Testament nu am înţelege promisiunile pe care Dumnezeu urmează să le împlinească faţă de naţiunea Israel. Ca urmare, nu am putea vedea într-un mod corespunzător că vremea necazului cel mare va fi de şapte ani, timp în care Dumnezeu va lucra într-un mod special cu poporul Israel care a respins prima Lui venire, dar care Îl va primi la a doua Sa venire. Nu am înţelege cum domnia viitoare de 1000 de ani a lui Cristos se potriveşte cu promisiunile făcute iudeilor sau cum Neamurile se încadrează în ea. De asemenea, nu am putea vedea cum sfârşitul Bibliei se leagă de scopurile vagi desluşite la începutul Bibliei, restaurând paradisul pe care Dumnezeu iniţial l-a creat pentru a fi aceasta lume.

În rezumat, Vechiul Testament ne oferă o bază, fiind destinat să-i pregătească pe evrei pentru venirea lui Mesia care Se va aduce pe Sine Însuşi ca jertfă pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 2:2). Noul Testament mărturiseşte despre viaţa lui Iisus Hristos. Apoi priveşte la ceea ce a făcut El, la modul în care să răspundem la darul Lui de viaţă veşnică şi să ne trăim viaţa în recunoştinţă pentru tot ce a făcut El pentru noi (Romani 12). Amândouă Testamentele revelează acelaşi Dumnezeu sfânt, plin de îndurare şi drept care trebuie să condamne păcatul, însă doreşte să aducă la El rasa umană căzută, prin iertarea posibilă doar prin jertfa de ispăşire a lui Hristos. În ambele Testamente, Dumnezeu ni Se descoperă pe Sine Însuşi, cât şi modul în care să venim la El prin Iisus Hristos. În amândouă Testamentele, găsim tot ce avem nevoie pentru viaţa veşnică şi trăirea unei vieţi de evlavie (2 Timotei 3:15-17).



Înapoi la pagina de început în limba Română



Vechiul Testament versus Noul Testament – Care sunt diferenţele?