De ce să ne rugăm?



Întrebare: De ce să ne rugăm?

Răspuns:
De ce sa ne rugăm? De ce să ne mai rugăm când Dumnezeu deţine deja controlul absolut al tuturor lucrurilor? De ce să ne rugăm când Dumnezeu ştie deja ce urmează să Îi cerem?

(1) Rugăciunea este modalitate prin care Îl slujim pe Dumnezeu (Luca 2:36-38). Ne rugăm pentru că Dumnezeu ne porunceşte să ne rugăm (Filipeni 4:6-7).

(2) Rugăciunea este exemplificată de Domnul Hristos şi de biserica primară ca fiind o practică (Marcu 1:35; Faptele Apostolilor 1:14; 2:42; 3:1; 4:23-31; 6:4; 13:1-3). Dacă Iisus a învăţat că merită să ne rugăm, noi trebuie să facem asta.

(3) Dumnezeu a făcut rugăciunea ca modalitatea de a obţine soluţiile şi rezolvările Sale atunci când ne aflăm într-o sumedenie de situaţii, precum:

a) Pregătirea pentru luarea unor decizii importante (Luca 6:12-13)

b) Depăşirea barierelor celui rău în vieţile noastre (Matei 17:14-21)

c) Strângerea lucrătorilor pentru secerişul spiritual (Luca 10:2)

d) Obţinerea tăriei de a depăşi ispitele (Matei 26:41)

e) Ca modalitate de a îi întări şi încuraja spiritual pe alţii (Efeseni 6:18-19)

(4) Avem promisiunea lui Dumnezeu că rugăciunile noastre nu sunt în van, chiar dacă nu vom primi exact ceea ce am cerut (Matei 6:6; Romani 8:26-27).

(5) El a promis că atunci când Îi cerem lucrurile care sunt în acord cu voia Lui, ne va da ceea ce Îi cerem (1 Ioan 5:14-15).

Uneori El întârzie răspunsurile Sale conform cu înţelepciunea Sa şi în beneficiul nostru. În aceste situaţii, nouă ni se cere să fim supuşi şi stăruitori în rugăciune (Matei 7:7; Luca 18:1-8). Nu trebuie să vedem rugăciunea ca pe modalitatea noastră de a-L determina pe Dumnezeu să ne ajute să ne punem în aplicare planurile noastre pe pământ, ci mai degrabă ca modalitatea de a vedea pus în aplicare planul Lui cu privire la noi. Şi asta pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu o depăşeşte cu mult pe cea a noastră.

În situaţiile în care nu ştim în mod specific care este voia lui Dumnezeu, rugăciunea este o modalitate de a o discerne, de a o afla. Dacă Petru nu I-ar fi cerut lui Iisus să îl cheme să coboare din barcă şi să meargă pe ape, el ar fi pierdut acea oportunitate (Matei 14:28-29). Dacă femeria care avea fiica influenţată demonic nu s-ar fi rugat de Hristos, fiica sa nu s-ar fi însănătoşit (Marcu 7:26-30). Dacă orbul din Ierihon nu L-ar fi strigat pe Hristos, ar fi rămas orb în continuare (Luca 18:35-43). Dumnezeu a spus că adesea mergem în viaţă prin lipsuri pentru că nu cerem (Iacov 4:2). Într-un fel, rugăciunea este asemănătoare cu răspândirea Evangheliei printre oameni. Nu ştim cine va răspunde la mesajul Evangheliei până nu o prezentăm. Tot aşa este şi cu rugăciunea: nu vom vedea niciodată rugăciunile căpătând răspuns până nu ne vom ruga.

Lipsa rugăciunii demonstrează lipsa credinţei şi încrederii în Cuvântul lui Dumnezeu. Ne rugăm pentru a demonstra că ne încredem în Dumnezeu, că El va împlini ceea ce promite în Cuvântul Său şi că ne va binecuvânta mai mult decât noi am putea cere sau chiar spera (Efeseni 3:20). Rugăciunea este principala noastră modalitate de a-L vedea pe Dumnezeu lucrând în vieţile altora. Deoarece rugăciunea este modalitatea de a ne conecta la puterea lui Dumnezeu, ea este şi modalitatea de a învinge pe cel rău şi armatele sale (Satan şi îngerii săi), altfel am fi fără putere în a învinge de unii singuri. Prin urmare, fie ca Dumnezeu să ne găsească adesea înaintea tronului Său, pentru că avem un Mare Preot în ceruri care se identifică cu noi în toate lucrurile prin care trecem noi (Evrei 4:15-16). Avem promisiunea lui Dumnezeu că rugăciunea fierbinte a celui neprihănit face mult (Iacov 5:16-18). Fie ca Dumnezeu să Îşi glorifice Numele în vieţile noastre pe măsură ce credem în El suficient ca să venim înaintea Lui cât de des în rugăciune.



Înapoi la pagina de început în limba Română



De ce să ne rugăm?