Ce este creştinismul şi ce cred creştinii?




Întrebare: Ce este creştinismul şi ce cred creştinii?

Răspuns:
1 Corinteni 15:1-4 spune: “Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi.”

Pe scurt, aceasta este esenţa credinţei creştine. Creştinismul este unic între alte credinţe, întrucât presupune mai mult o relaţie decât o practică religioasă. În loc să adere la o listă cu obligaţii şi interdicţii, ţelul creştinului este să dezvolte o relaţie apropiată cu Dumnezeu Tatăl. Aceasta relaţie este posibilă ca urmare a lucrării lui Iisus Hristos, şi a prezenţei şi manifestării Duhului Sfânt în viaţa creştinului.

Creştinii cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat, şi că învăţătura Bibliei are autoritate supremă (2 Timotei 3:16, 2 Petru 1:20-21). Creştinii cred într-un Dumnezeu care există în 3 persoane, Tatăl, Fiul (Iisus Hristos), şi Duhul Sfânt.

Creştinii cred că oamenii au fost creaţi cu scopul specific de a avea o relaţie apropiată cu Dumnezeu, dar că păcatul îi separă pe toţi oamenii de Dumnezeu (Romani 5:12, Romani 3:23). Creştinismul învaţă că Iisus Hristos a venit pe acest pământ, fiind pe deplin Dumnezeu şi pe deplin om (Filipeni 2:6-11), şi că El a murit pe cruce. Creştinii cred că după moartea Sa pe cruce, Hristos a fost îngropat, a înviat şi acum trăieşte la dreapta Tatălui, mijlocind întotdeauna pentru credincioşi (Evrei 7:25). Creştinismul proclamă că moartea lui Iisus pe cruce a fost deplină pentru a plăti complet pentru păcatele întregii omeniri, aceasta refăcând relaţia ruptă între Dumnezeu şi oameni (Evrei 9:11-14, Evrei 10:10, Romani 6:23, Romani 5:8).

Pentru a fi mântuită, o persoană trebuie doar să îşi pună întreaga credinţă în jertfa deplină a lui Hristos pe cruce. Dacă cineva crede că Hristos a murit în locul său şi astfel a plătit preţul pentru păcatele sale, iar apoi El a înviat din nou, atunci acea persoană este mântuită. Nimeni nu trebuie să facă nimic mai mult pentru a primi mântuirea. Nimeni nu poate fi “suficient de bun” pentru a-I fi plăcut lui Dumnezeu pe baza eforturilor proprii, pentru că toţi suntem păcătoşi (Isaia 64:6-7, Isaia 53:6). În al doilea rând, nu este nimic ce trebuie făcut în plus, întrucât Hristos a făcut lucrarea pe deplin! Atunci când era pe cruce, Iisus a spus: “S-a sfârşit” (Ioan 19:30).

După cum nu putem face nimic ca să câştigăm mântuirea, odată ce o persoană şi-a pus credinţa în lucrarea lui Hristos de pe cruce, tot astfel acea persoană nu poate face nimic prin care îşi poate pierde mântuirea. Reţine: lucrarea a fost făcută şi împlinită / finalizată de Hristos! Nimic din ceea ce priveşte mântuirea nu depinde de persoana care o primeşte! Ioan 10:27-29 spune: “Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.”

Unii pot să gândească astfel “Asta e excelent – odată ce sunt mântuit, pot să fac tot ce îmi place, pentru că nu îmi pot pierde mântuirea!” Însă mântuirea nu înseamnă că eşti liber să faci ceea ce îţi place. Mântuirea înseamnă să fii eliberat de a sluji naturii tale vechi, păcătoase, şi să perseverezi în mod liber într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. Câtă vreme credincioşii îşi trăiesc viaţa pe acest pământ în trupurile lor păcătoase, va exista o luptă permanentă cu tendinţa de a păcătui. A trăi în păcat împiedică dezvoltarea relaţiei pe care Dumnezeu caută să o aibă cu oamenii, şi pe măsură ce un credincios trăieşte în păcate, nu se va bucura de relaţia pe care Dumnezeu a intenţionat să o aibă cu el. Totuşi creştinii pot experimenta victoria în lupta cu păcatul prin studierea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu (Biblia) în vieţile lor, şi prin a se lăsa controlaţi de Duhul Sfânt – adică a se supune influenţei şi îndrumării Duhului Sfânt în circumstanţele vieţii de zi cu zi, şi astfel, prin Duhul Sfânt supunându-se Cuvântului lui Dumnezeu.

Astfel, în timp ce multele sisteme religioase cer ca persoanele să facă sau nu anumite lucruri, creştinismul constă în a avea o relaţie cu Dumnezeu. Creştinismul înseamnă a crede că Iisus a murit pe cruce ca plată pentru păcatele tale, şi apoi a înviat. Preţul păcatelor tale este plătit şi astfel poţi avea comuniune cu Dumnezeu. Poţi experimenta biruinţa asupra naturii tale păcătoase şi astfel poţi progresa în părtăşie şi supunere faţă de Dumnezeu. Acesta este creştinismul adevărat, biblic.



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce este creştinismul şi ce cred creştinii?