Ce învaţă Biblia despre Trinitate?




Întrebare: Ce învaţă Biblia despre Trinitate?

Răspuns:
Cel mai dificil lucru legat de conceptul creştin al Trinităţii constă în aceea că nu există o modalitate adecvată pentru a o explica. Trinitatea este un concept imposibil de înţeles pe deplin de către orice fiinţă umană prin propria ei înţelepciune. Dumnezeu este infinit mai mare decât suntem noi, prin urmare nu ne putem aştepta să Îl putem înţelege pe deplin. Biblia ne învaţă că Tatăl este Dumnezeu, că Iisus este Dumnezeu şi că Duhul Sfânt este Dumnezeu. De asemenea, Biblia ne învaţă că există un singur Dumnezeu. Deşi putem înţelege câteva adevăruri despre relaţia dintre cele trei Persoane diferite ale Trinităţii, acest concept nu poate fi cuprins de mintea umană. Dar aceasta nu neagă veridicitatea şi nici bazele biblice ale acestor învăţături.

Trebuie să menţionăm că deşi noi utilizăm în studierea conceptului cuvântul “Trinitate”, acesta nu se găseşte ca atare în Sfânta Scriptură. Acesta este un termen folosit în încercarea de a descrie unitatea lui Dumnezeu prin aceea că există 3 persoane coexistente şi co-eterne care Îl descriu pe Dumnezeu. Trebuie să facem precizarea că ÎN NICI UN CAZ nu sugerăm că ar fi vorba despre 3 Dumnezei. Trinitatea înseamnă un singur Dumnezeu constând din 3 persoane. Nu este nimic greşit în a folosi termenul “Trinitate” chiar dacă el nu se găseşte ca atare în Biblie. Este mai scurt să spui cuvântul "Trinitate" decât să spui "3 persoane coexistente şi co-eterne într-un singur Dumnezeu". Dacă ai o problemă în acest sens, iată un exemplu similar: cuvântul ''bunic'' nu este utilizat în Biblie. Totuşi, ştim că au existat bunici în Biblie. Avraam a fost bunicul lui Iacov. Astfel, nu te bloca în termenul “Trinitate". Ceea ce are cu adevărat importanţă este că acest concept care este REPREZENTAT prin cuvântul "Trinitate" există în Scriptură. Având aceasta introducere în temă, iată versetele biblice cele mai relevante care ne vor servi drept bază pentru discuţia noastra despre Trinitate.

1) Există un singur Dumnezeu: Deuteronom 6:4; 1 Corinteni 8:4; Galateni 3:20; 1 Timotei 2:5.

2) Trinitatea constă din 3 Persoane: Geneza 1:1; 1:26; 3:22; 11:7; Isaia 6:8; 48:16; 61:1; Matei 3:16-17; Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14. Cunoaşterea limbii ebraice este de mare ajutor în studierea Vechiului Testament. În Geneza 1:1, este utilizat cuvântul "Elohim" care are sensul de plural. De asemenea, acest sens de plural este prezentat şi în Geneza 1:26; 3:22; 11:7 şi Isaia 6:8, unde se vorbeşte despre Dumnezeu cu sensul de “noi”. Este INDISCUTABIL faptul că atât "Elohim" cât şi “noi” au în aceste pasaje sensul de mai mult de două persoane. În limba română, există numai două forme ale substantivelor, singular şi plural. În ebraică, însă, există 3 forme: singular, dual şi plural. Forma duală este rezervată evident NUMAI pentru două persoane. Mai precis, forma duală este utilizată pentru a exprima lucruri pereche, precum ochii, urechile, mâinile. Cuvântul "Elohim" precum şi forma utilizată cu sensul de “noi” sunt forme de plural – în mod categoric mai mult decât doi – şi se referă foarte clar la 3 sau cel putin 3 (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt).

În Isaia 48:16 şi 61:1, Fiul vorbeşte făcând referire la Tatăl şi la Duhul Sfânt. Comparaţi Isaia 61:1 cu Luca 4:14-19 pentru a vedea că Fiul este Cel care vorbeşte. Matei 3:16-17 descrie momentul botezului lui Iisus. Aici este prezentat Dumnezeu Duhul Sfânt coborând asupra lui Dumnezeu Fiul în timp ce Dumnezeu Tatăl proclamă plăcerea Sa în Fiul. Matei 28:19 şi 2 Corinteni 13:14 sunt alte exemple asemănătoare ale celor 3 persoane distincte din Trinitate.

3) Cei trei “membri” ai Trinităţii sunt prezentaţi distinct în diverse pasaje biblice, astfel: În Vechiul Testament, "DOMNUL" se este prezentat ca "Domn" (Geneza 19:24). "DOMNUL" are un "Fiu" (Psalmul 2:7, 12; Proverbe 30:2-4). Duhul Sfânt este reprezentat distinct faţă de "DOMNUL" (Numeri 27:18) şi faţă de "Dumnezeu" (Psalmul 51:10-12). Dumnezeu Fiul este prezentat distinct faţă de Dumnezeu Tatăl (Psalmul 45:6-7; Evrei 1:8-9). În Noul Testament, în Ioan 14:16-17, Iisus se adresează Tatălui despre trimiterea unui Ajutor (Mângâietor), şi anume Duhul Sfânt. Aceasta ne arată că Iisus nu S-a considerat pe Sine ca fiind Tatăl sau Duhul Sfânt. Luaţi de asemenea în considerare toate pasajele din Evanghelii în care Iisus se adresează Tatălui. Vorbea Iisus cu El Însuşi? Nu. El vorbea unei alte Persoane din Trinitate – şi anume Tatălui.

4) Fiecare membru al Trinităţii este Dumnezeu: Tatăl este Dumnezeu – a se vedea Ioan 6:27; Romani 1:7; 1 Petru 1:2. Fiul este Dumnezeu – a se vedea Ioan 1:1, 14; Romani 9:5; Coloseni 2:9; Evrei 1:8; 1 Ioan 5:20. Duhul Sfânt este Dumnezeu – a se vedea Faptele Apostolilor 5:3-4; 1 Corinteni 3:16 (Cel care locuieşte în cei credincioşi este Duhul Sfânt - Romani 8:9; Ioan 14:16-17; Faptele Apostolilor 2:1-4).

5) Subordonarea în cadrul Trinităţii: Scriptura arată că Duhul Sfânt se subordonează Tatălui şi Fiului, în timp ce Fiul se subordonează Tatălui. Aceasta arată existenţa unei relaţii interne şi nu neagă divinitatea nici uneia dintre Persoanele Trinităţii. Acesta este pur şi simplu un subiect pe care minţile noastre limitate nu îl pot înţelege, Dumnezeu fiind infinit. În ceea ce priveşte Fiul, vă rugăm să citiţi Luca 22:42; Ioan 5:36; Ioan 20:21; 1 Ioan 4:14. Referitor la Duhul Sfânt, citiţi Ioan 14:16; 14:26; 15:26; 16:7 şi în mod special Ioan 16:13-14.

6) Sarcinile fiecărui membu al Trinităţii: Tatăl este sursa sau cauza definitorie a: 1) universului (1 Corinteni 8:6; Apocalipsa 4:11); 2) revelaţiei divine (Apocalipsa 1:1); 3) mântuirii (Ioan 3:16-17); şi 4) lucrărilor lui Iisus pe pământ (Ioan 5:17; 14:10). Tatăl este Cel care INIŢIAZĂ toate aceste lucruri.

Fiul este “agentul” prin care Tatăl a împlinit următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (1 Corinteni 8:6; Ioan 1:3; Coloseni 1:16-17); 2) revelaţia divină (Ioan 1:1; Matei 11:27; Ioan 16:12-15; Apocalipsa 1:1); şi 3) mântuirea (2 Corinteni 5:19; Matei 1:21; Ioan 4:42). Tatăl face toate aceste lucruri prin Fiul Său, care acţionează ca “agent” al Său.

Duhul Sfânt este modalitatea prin care Tatăl face următoarele lucrări: 1) crearea şi existenţa universului (Geneza 1:2; Iov 26:13; Psalmul 104:30); 2) revelaţia divină (Ioan 16:12-15; Efeseni 3:5; 2 Petru 1:21); 3) mântuirea (Ioan 3:6; Tit 3:5; 1 Petru 1:2); şi 4) lucrările lui Iisus (Isaia 61:1; Faptele Apostolilor 10:38). Astfel, Tatăl face toate aceste lucruri prin puterea Duhului Sfânt.

Nici una din comparaţiile posibile nu este suficient de precisă pentru a descrie Trinitatea. De pildă, descrierea unui ou prezintă neajunsul că luate separat, atât coaja cât şi albusul şi galbenusul sunt toate părţi ale oului, nu însă oul însuşi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt părţi ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Exemplul apei este cumva mai apropiat însă tot incomplet pentru a descrie adecvat Trinitatea. Apa se găseşte în stare lichidă, de vapori sau ca gheaţă. Însă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt forme ale lui Dumnezeu, ci fiecare este Dumnezeu. Aşadar, iată că deşi aceste exemple pot încerca să prezinte o idee despre Trinitate, totuşi ele sunt departe de a prezenta exact acest concept. În loc să încerci să înţelegi Trinitatea, mai bine caută să vezi măreţia şi grandoarea lui Dumnezeu infinit superioare naturii noastre umane. "O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?'' " (Romani 11:33-34).



Înapoi la pagina de început în limba Română



Ce învaţă Biblia despre Trinitate?